Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Doamne elegante, fete în casă cu surâsuri înflorite pe guri triste, olteni grăbindu-se spre piaţă, bărbaţi luminaţi doar de trecerea fandosită a câte unei mondene cu botine din cele mai fine, cuconiţe nostime, băieţei neastâmpăraţi, ce fumează şi umplu galoşii vizitatorilor cu dulceaţă. Cu cât trece timpul, cu atât îl apreciem mai mult pe Caragiale, ale cărui conversaţii abundă de inteligenţă acidă şi umor ireverenţios.
Jean Georgescu s-a apropiat de Caragiale de-a lungul timpului, iar adaptările sale rămân cele mai pertinente realizări cinematografice de înţelegere a universului comic creat de nemuritorul autor. Cinematografia noastră îi datorează multe lui Jean Georgescu. Un anume stil de cinematografie, un anume stil de cineast, iar un film semnat de Jean Georgescu nu poate sta sub semnul întrebării niciodată. Cu atât mai mult efortul de recuperare a operei cineastului al celor de la TVR Media este lăudabil deoarece oferă generaţiilor mai tinere, care nu-i cunosc activitatea, şansa de a-l descoperi.
În 1952, regizorul Jean Georgescu realiza cu Birlic şi Florica Demian filmul "Vizita", după care îl recomandă regizorilor Gh. Naghi şi Aurel Miheleş, care au avut ideea de a profita de talentul genialului actor în filmele lor.
Birlic rămâne un fenomen al comediei. Oamenii îl atingeau pe stradă, iar orice restaurant se umplea de lume dacă el intra acolo. Chiar şi la hipodrom spectatorii prefereau să-i urmărească grimasele cu binoclul, decât să se uite la cai, iar acest lucru îi făcea să râdă în hohote. Născut la 24 ianuarie 1905 la Fălticeni, în familia unui negustor de pe strada Pârâul Târgului, Birlic a absolvit în anul 1924 cursurile Liceului "Nicu Gane".
La dorinţa familiei se înscrie la Drept, în Cernăuţi, iar, în paralel, până a-şi lua licenţa, face figuraţie la Teatrul Naţional. În 1933, este adus la Bucureşti de către Sică Alexandrescu şi Ion Iancovescu, şi timp de un deceniu joacă pe scenele diverselor companii particulare. Birlic a realizat creaţii actoriceşti complexe, uimitoare chiar şi pentru critici, care remarcau capacitatea actorului de a trece din tragic în comic şi invers.
Alt mare actor, Dem Rădulescu, termina IATC în 1954, obţinând bursă pe toată perioada facultăţii. În 1956 a câştigat premiul I pentru interpretare cu piesa "Steaguri pe turnuri" la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu şi unul dintre primele roluri a fost în filmul "Politică şi delicatese". Ulterior, cariera sa artistică va demonstra că meastrul Sică Alexandrescu nu se înşelase, Dem Rădulescu fiind un comic de neegalat, un monstru sacru al teatrului şi filmului românesc.
Printre ceilalţi actori prezenţi în "Politică şi delicatese" s-a aflat şi Toma Caragiu. Mobilitatea interpretativă, capacitatea de a alterna cu dexteritate modalităţi de joc contrastante, fineţea şi vioiciunea jocului scenic l-au recomandat ca pe un actor caragialean de cea mai bună factură. Comicul, spune un dicton, nu-şi are izvorul în natură, ci în cugetul şi în sufletul celui care râde. Caragiu s-a dovedit a fi un vulcan comic, iscând hazul blând sau ironia muşcătoare, voioşia blajină sau persiflarea acidă, solfegiind cu virtuozitate pe toate gamele umorului.
Citește pe Antena3.ro
O adevărată frescă a unei epoci istorice în care societatea pulsează şi trăieşte după reguli dictate de slăbiciunile umane, indiferent de rang social sau orientare politică, "Momente şi schiţe" reprezintă adevărate "felii" de viaţă observate cu sarcasm şi ironie de către Caragiale. Concepute ca scenete de teatru scurte aceste bijuterii câştigă enorm din interpretarea actorilor români precum Dem Rădulescu, Rodica Tapalagă, Marius Pepino, Ştefan Mihăilescu Brăila, Nae Roman, Mihai Fotino, Horia Şerbănescu, Florin Vasiliu, Ovid Teodorescu, Ştefan Niculescu-Cadet, Victoria Mierlescu, Gheorghe Gîmă, Puiu Călinescu, Dumitru Chesa, Nae Ştefănescu, Radu Cazan, Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Eugenia Bădulescu, Francesca Cristian, Puica Stănescu, Donna Carozzi, Dorina Done, Elena Aramă, Sorin Stratilat, Maria Vauvrina, Aurel Ghiţescu, Constantin Ramadan, Gr. Ionescu Gion, Nick Niculescu, Viorica Verbiţchi, Arcadie Donos. "Arendaşul român" (1952), "Lanţul slăbiciunilor" (1952), "Lanterna cu amintiri" (1963), "Mofturi 1900" (1965) rămân bijuterii de neegalat create de un mare regizor, Jean Georgescu.
El a iubit simplu filmul, s-a transpus în el cu acurateţe stilistică, ecranul lui fiind precum pânza unui pictor ce ne indică prin pete translucide unde trebuie să privim pentru a simţi. Parfumul Bucureştiului de altădată răzbate printre replici. Personajele prind viaţă, pentru că nu poate fi Caragiale decât atunci când este interpretat.
Râsul, o stare spirituală
"Politică şi delicatese", regizat de Haralambie Boroş în 1963, este o ecranizare după Caragiale, care s-a vrut o ridiculizare a întregii clase politice. Unul dintre actorii cu mare priză la public, aflat atunci la început de drum artistic. Numele lui era Dem Rădulescu. Cei care l-au cunoscut îndeaproape au înţeles că fondul întregii sale activităţi a fost seriozitatea, scopul fiind dezvoltarea teatrului românesc şi pregătirea unor noi generaţii de actori.
"Comedia e un joc al spiritului", spunea marele actor într-un interviu acordat Evei Sârbu în revista Cinema din 1987. "Râsul are diverse stadii. Există zâmbetul, există râsul mai pe-nfundate, există şi hohotul, dar, mai presus de orice, în comedie contează satisfacţia estetică în faţa momentului de artă. Râsul este clipa de paroxism a stării spirituale. De asta cred că trebuie să tratăm comedia ca pe un lucru foarte serios."
