Mătușa-Mircea Damian, miezul scris al mahalalei și al revoltei

de Florian Saiu | 03 Oct 2025 • 06:20

În 14 martie 1899 s-a născut într-o familie săracă din satul Izvor, județul Olt, Mircea Damian (pe numele adevărat Constantin Mătușa). A murit în 16 iunie 1948 de cancer laringian, la București. Dar să-l întoarcem spre lumină.

Îndrumător înzestrat și cu darul anecdotei (literare) ne este profesorul Paul Cernat: „Liber-profesionist și vagabond în tinerețe, Mircea Damian devine unul dintre cei mai combativi, onești și temuți gazetari sociali ai epocii. Fondează și o revistă cu existență medie (magazinul Vitrina literară, 1929-1934). Temperament reactiv și iute, e închis la finele lui 1931 pentru lez-majestate, ca urmare a atacurilor la adresa prințului regent Nicolae. Eliberat după intervenția solidară a unor colegi gazetari (Ion Vinea, Tudor Teodoresc-Braniște), Damian-Mătușa scrie unul dintre cele mai vii și mai incitante reportaje de închisoare ale epocii interbelice, comparabile cu cele ale lui Geo Bogza și N. D. Cocea: Celula Nr. 13 (Şaptezeci şi cinci de nopţi la închisoarea Văcăreşti).”

De la stânga la dreapta

Mai departe: „Publică două bune volume de schițe și povestiri sociale, grotesc-absurdiste: Eu sau frate-meu?!... (1929), Două și-un cățel (1933), reunite trei ani mai târziu în culegerea – cu titlu provocator – Bolșevicul. Inegale, deghizat autobiografice, urmărind tribulațiile bucureștene ale unui tânăr oltean sărac, romanele De-a curmezișul (1935), Om (1936) și Gheorghe I. Marin (1937) îl plasează în proximitatea unor romancieri ai periferiei & mahalalei precum G.-M. Zamfirescu, Sărmanul Klopștock (Paul Mihăescu) sau Carol Ardeleanu. Neobositul revoltat din presa anilor ‘30 (al cărui nume poate fi găsit nu doar în publicații de stânga ci și, incidental, de extremă dreapta) își complică din nou existența și-așa complicată editând periodicul democrat București (1941), din care va scoate și o pseudomonografie a Capitalei.”

Scrisoare către mareșalul Antonescu

În siaj: „De data asta, după o scrisoare ireverențioasă către mareșalul Antonescu, intră în conflict deschis cu ministrul Propagandei, Nichifor Crainic, care-i suspendă ziarul și dispune încarcerarea lui la Malmaison. Eliberat după patru săptămâni, va fi din nou închis la Jilava-Văcărești – după o decizie a Curții Marțiale – pentru «ofensă la adresa autorității». Din această experiență va rezulta un alt valoros memorial de închisoare: Rogojina, 1945, comparabil de data asta cu Zile de lagăr al lui Zaharia Stancu).”

Uzură fizică și sărăcie

La final: „Ziaristul demofil Mircea Damian revine la conducerea unui nou periodic (Fapta, pe valul «vremurilor noi»; în paginile sale se va manifesta și tânărul Eugen Barbu), dar uzura fizică și sărăcia îl răpun prematur, înaintea instalării stalinismului pur și dur. Un scriitor-gazetar viu și incomod, de neignorat.”

„Mircea Damian a fost un scriitor-gazetar viu și incomod, de neignorat.”, Paul Cernat, critic literar

49 de ani a trăit scriitorul și jurnalistul Mircea Damian, alias Constantin Mătușa.

„Temperament reactiv și iute, Mircea Damian e închis la finele lui 1931 pentru lez-majestate, ca urmare a atacurilor la adresa prințului regent Nicolae.”, Paul Cernat

››› Vezi galeria foto ‹‹‹