Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae spune că, pe lângă rana infectată care în acea perioadă nu a putut fi tratată corespunzător deoarece zona nu putea fi irigată bine, au existat și alte lucruri care au contribuit la moartea sa.
Domnitorul Moldovei suferea de epuizare fizică severă, diabet și gută, boli frecvente în rândul nobilimii din acea perioadă.
„Ștefan cel Mare nu a murit doar din cauza rănii, cea din urmă fiind doar picătura care a umplut paharul. Domnitorul era profund slăbit după numeroase bătălii și răni suferite”, a subliniat profesorul într-un interviu ptr dcnews.
Acesta a fost tratat de o echipă medicală formată dintr-un chirurg din Buda, un medic evreu trimis de Hanul Crimeii, un renumit medic italian și mai mulți medici polonezi. Cu toate eforturile, inclusiv tentativele de cauterizare a rănii, starea lui a continuat să se înrăutățească din cauza complicațiilor diabetice și a gutei.
Prof. Astărăstoae a menționat că guta era o afecțiune des întâlnită la voievozii din dinastia Mușatinilor, fiind asociată cu stilul de viață și regimul alimentar bogat în carne de vânat. Același diagnostic a fost atribuit și altor figuri istorice din Moldova, precum Petru Rareș, Bogdan al III-lea cel Orb și Alexandru Lăpușneanu.


