Margareta Pâslaru, 50 de ani de la primul album

● Sărbătoriţi 50 de ani de la lan­sarea primului disc Electre­cord, prin CD-ul de autor "Lasă-mi, toam­nă, pomii verzi!". Când va avea loc lansarea?
● Vă aşteptăm sâm­bătă, 20 noiembrie, ora 13:30, la standul Nr.9 – Electrecord, la parter, în ca­drul târgului Gaudeamus, la Romexpo.

● Pregătiţi şi un concert aniversar?
● Discutând cu Mircea Drăgan, am convenit asupra unui repertoriu variat, inclusiv piese inedite pentru 2011. Dacă vom reveni, vom prezenta un alt gen de show. Ceea ce noi numim reci­tal, în adevăratul sens al cuvântului, necesită un concept aparte, regie artis­ti­că, nu poate fi doar o înşiruire de me­lo­dii.
Drepturile de autor vor fi di­recţionate către campania "Artişti pentru Artişti" a UNITER. Este un gest de solidaritate prin care particip alături de alţi artişti, la campania menţionată. Cred că fiecare contribuie în felul său, chiar dacă nu cunoaşte o persoană sau o situaţie anume.

● Piesele alese pentru acest CD sunt compoziţii proprii. Mărturi­siţi că momentul magic al creaţiei nu poate fi explicat. Când se în­tâm­plă aceste momente magice?
● Da­că aş putea explica, aş recrea mo­mentul inspiraţiei. Dar nu pot. Stările emoţionale, tristeţi sau bucurii, nu pot fi nici induse, nici controlate, în ceea ce mă priveşte. Oricum, descătuşarea ideilor şi exprimarea lor se concreti­zează la pian, unde înregistrez imediat primul impuls. Cizelarea piesei, orchestrarea şi înregistrarea ei repre­zintă o altă etapă, care cere timp.

● La Radio România realizaţi rubrica permanentă «Margareta prezintă pe...», în cadrul emisiunii "Ra­dioul de sâmbătă seara", în care încurajaţi talente din muzică.
● Noi credem în şansele fiecărui tânăr, îi aducem mai aproape de ascultători, dar restul – seriozitatea, pasiunea, per­­severenţa –, depinde de ei. Cred că talentul fără muncă se iroseşte, munca fără talent nu rodeşte, vocea în sine fă­ră mişcare scenică, nu garantează suc­ce­sul de durată, în ambianţa schim­bătoare a genului aşa zis uşor.

● Sunteţi implicată în campa­niile "Banca de alimente" şi "Şcoa­la te face mare". Mergeţi periodic la spitale de copii, să le citiţi acestora po­veşti...
● În general, dau o fugă de câte ori am o oră liberă la vremea prânzului. Dar în ultima perioadă am fost răcită, apoi programul s-a aglo­merat şi nu am mai ajuns la Spitalul de copii. Dar voi reveni cât de curând, săr­bătorile bat la uşă...

● Continuaţi şi munca peste Ocean sau vă concentraţi exclusiv pe activităţile din România?
● Fiind invitată, lucrez cu plăcere în ţară, atât cu vechi colaboratori, cât şi cu noi producători de televiziune, ori în Radio, sau cu ONG-uri. Mi-a făcut o deosebită plăcere recenta campanie radiofonică "Basmele românilor", am făcut-o cu gândul la nepoţelul meu, Luca.

● Când aţi devenit bunică?
● În august, l-am legănat pe Luca (râde), făcea bicicleta cu picioruşele. Apoi plimbările prin parc, stilul vieţii noi, în trei, la care Ana Maria şi soţul ei, Juan, se adaptează cu brio, este o încântare pentru mine. Continuăm să ne vedem pe Skype, nepoţelul creşte văzând cu ochii, a împlinit deja trei luni... râde şi gungureşte fermecător.

● O zi pierdută este aceea în care nu citiţi o poezie sau nu ajun­­geţi la pian. Care piesă vă e mai aproape de suflet?
● De obicei cea mai recentă. "Era o fântână" deschide CD-ul de autor ’50 de ani de la primul disc". Mă bucur de câte ori o alta ia locul precedentei preferinţe (râde).

● Care e cel mai frumos compli­ment care a lăudat minunaţii dvs. ochi albaştri?
● Nu ascund faptul că anumite complimente mi-au făcut plăcere, adesea aud ""ochii ei sunt oglinda sufletului". "Eu nu sunt regizor de film dar, la Margareta Pâslaru, am senzaţia că dumneavoastră, regizorii de film, îi luaţi în prim plan ceva... Ochii... Exact, ochii. Dacă ar fi trăit Tonitza, să ştiţi că Margareta Pâslaru i-ar fi fost într-adevăr muză", a spus Viorel Cosma, în Aula Uniunii Compozitorilor, în 2008.