Michael Amott: "Îmi place să fiu ocupat până peste cap”

Michael Amott ar fi oricând îndreptăţit să spună despre sine, citând titlul unei piese, "I Am Legend". A fondat Arch Enemy, dar a făcut parte şi din formula de aur a trupei Carcass, la a cărei reînfiinţare a participat alături de Bill Steer şi Jeff Walker. Înaintea recitalului Arch Enemy din Budapesta, ne-a vorbit despre proiectele ambelor trupe, dar şi despre concertele susţinute în destinaţii exotice.

Michael Amott: A trecut, într-adevăr, mult de când am scos "Rise of the Tyrant", în septembrie 2007. Am plecat în turneu chiar înainte de a-l lansa şi am cântat cu foarte scurte pauze. A fost extraordinar să ajungem în locuri unde n-am mai fost niciodată: în Dubai, dar şi în Sankt Petersburg sau Moscova. În Japonia am fost de foarte multe ori până acum.

Ne place să mergem în locuri unde n-am mai ajuns. De exemplu, venim din Zagreb, unde am avut un show pe 24 mai, şi tot în premieră cântăm şi la Budapesta. E interesant să lărgim aria geografică unde reuşim să concertăm. După Budapesta urmează trei spectacole în Italia - în Roma, Roncade şi Pinarella di Cervia, iar apoi vor fi festivalurile de vară: Kvinesdal (Norvegia), Rock Harz (Germania), Masters of Rock (Cehia), Kiev Open Air (Ucraina) şi Zwarte Cross (Olanda).

- Japonia e un loc special pentru voi...

- Exact. Japonezii au reprezentat primul public care ne-a adoptat, chiar înaintea europenilor, aşa că rămâne mereu o destinaţie specială pentru noi.

Citește pe Antena3.ro

ANAF a cerut de la bănci toate extrasele de cont ale lui Călin Georgescu

- DVD-ul "Tyrants of the Rising Sun" a reprezentat o răsplată pentru fidelitatea publicului nipon?

- Da, l-am înregistrat acolo şi din acest motiv, dar şi pentru că mulţi oameni ne-au întrebat cum e să cânţi în Ţara Soarelui Răsare, cum e publicul acolo. Japonia e inaccesibilă multora, geografic vorbind, nu e una dintre destinaţiile clasice de vacanţă. Acum însă, privind DVD-ul, pot vedea cu ochii lor cum e primit Arch Enemy de publicul de acolo. Le oferim fanilor din toată lumea această posibilitate.

- Dar în Dubai? Acest loc te face să te gândeşti mai mult la şeici, nisip, petrol decât la metal şi fani ai genului.

- Există un festival care se ţine anual acolo (Desert Rock - n.n.). N-am avut foarte mult timp să vedem locurile. Am sosit cu o seară înainte de concert şi am plecat în dimineaţa următoare show-ului. Ne-am simţit însă bine, fanii au fost minunaţi, a fost o reacţie puternică din partea lor.

- Ai spus că intenţionezi să reeditezi 12 piese de pe primele trei albume, dar înregistrate în formula actuală, cu Angela ca vocal. În ce stadiu se află acest proiect?

- Am încheiat lucrul, albumul e deja mixat şi urmează masterizarea. Îl vom scoate pe piaţă în septembrie sau octombrie anul acesta. Nu doresc să dezvălui încă numele acestui produs discografic, însă voi face în curând un anunţ oficial în care îl voi divulga. Avem în lucru şi piese noi, nu mă opresc niciodată din compus, fie că e vorba de câte un riff. 

Înaintea următoarei părţi a turneului vom repeta câteva piese, poate după aceea vom include în setlistul viitoarelor show-uri şi câteva melodii noi. Avem câteva bucăţi deja înregistrate din timpul repetiţiilor anterioare, dar acum pot spune doar că e vorba de părţi disparate, şi nu piese finisate. Când vom avea o pauză mai lungă şi vom scăpa de nebunia turneelor vom avea mai mult timp de repetiţii şi vom avea vreme să le punem cap la cap.

Fiindcă în turneu trebuie să te concentrezi mai mult pe show şi nu prea avem timp pentru a finisa melodii noi. În turnee trebuie să faci o mulţime de lucruri, e o altă faţetă a trupei, dar acasă te poţi în fine elibera de stres şi poţi crea lucruri noi.

- În 2007 ai reformat Carcass, alături de Bill Steer şi Jeff Walker. Ce ne poţi spune?

- Da, reunirea Carcass a fost un lucru extrem de plăcut. Chiar de anul trecut am cântat în Japonia, în Europa, am avut două turnee în SUA. A fost foarte interesant, foarte intens şi-mi face plăcere să cântăm din nou piesele de rezistenţă. Ca tobar l-am luat pe Daniel Erlandsson din Arch Enemy.

- Cum vă descurcaţi cu un program atât de încărcat, mai ales tu, care eşti implicat pe două fronturi?

- Îmi place să fiu ocupat până peste cap, îmi place să trec de la una la alta, altfel mă apucă plictiseala.

- Vă veţi limita la reeditări ale vechilor hituri Carcass sau veţi compune şi piese noi?

- Nu ne-am pus problema unor melodii noi, până acum. Mai mult sărbătorim momentele de glorie. Vom reedita vechile albume şi vom aduce vechile piese în faţa publicului.

- Fiindcă tot a venit vorba despre trecut, cum priveşti acum cooptarea Angelei în Arch Enemy? Ai demontat atunci mitul conform căruia o fată în trupă nu e foarte bine venită... Au trecut nouă ani de atunci şi s-a demonstrat că formula actuală e cea mai bună.

- Am primit de la ea o înregistrare video a unui concert susţinut de trupa în care evolua atunci, Mistress. Cânta într-un club mic, mi-aduc aminte că eu şi fratele meu Chris am urmărit filmarea respectivă şi am rămas uimiţi de charisma şi de vocea Angelei. Din toată formaţia, ea ieşea în evidenţă şi, chiar dacă evolua în faţa a vreo 50 de fani, dovedea o putere deosebită.

Când Johan Liiva a plecat, am căutat un vocal nou, la vreo şase luni după ce o întâlnisem, şi ni s-a părut o idee extrem de bună să o cooptăm în trupă. N-am vrut să luăm un muzician de împrumut, ci pe cineva complet diferit de artiştii consacraţi pe scena suedeză, un chip complet nou. Şi, într-adevăr, a fost o persoană total necunoscută, care a devenit între timp extrem de populară.