Muzicologul Viorel Cosma a primit Ordinul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” al Patriarhiei Române

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a acordat muzicologului Viorel Cosma Ordinul Patriarhiei Române “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena pentru mireni” pentru întreaga activitate de profesor, istoriograf, lexicograf şi critic muzical.

Muzicologul Viorel Cosma s-a născut la Timişoara la 30 martie 1923. A urmat cursurile mai multor şcoli de specialitate din Timişoara, Craiova, Bucureşti, Erlangen-Nürenberg fiind elev şI student al unor desăvârşiţi profesori între care Sabin Drăgoi, Nelu Ionescu, Mihail Jora, Marţian Negrea, Dimitrie Cuclin, Dumitru D. Botez, George Georgescu, Constantin Silvestri, Theodor Rogalski sau Martin Runke. La rându-i, peste 50 de ani, maestrul Viorel Cosma a fost profesor la Academia de muzică din Bucureşti.

În car¬tea “Prezent şi viitor în muzicologia româ¬nească: Viorel Cosma. Schiţă de portret”, Ruxandra Arzoiu sintetizează viaţa şi activitatea reputatului muzicolog.

Cu o privire sintetică asupra carie¬rei lui Viorel Cosma – se precizează în volumul amintit- putem spune că a promovat în paralel patru discipline: cri¬tică muzicală, muzicologie, didactică şi lexico¬grafie. Este autorul a peste 100 de cărţi şi a aproximativ 3500 de eseuri, articole şi studii de specialitate. De referinţă sunt lucrările despre Dimi¬trie Cantemir, Nicolae Filimon, Ciprian Porumbescu, Gavriil Musicescu, Eusebie Man¬diceschi, Ion Vidu, Teodor Burada, George Enescu etc. Dintre conferinţele susţinute la întruniri internaţionale de specialitate, menţionăm: Aspecte ale culturii muzicale pe teritoriul României între seco¬lele XIV-XVII; Menţiuni istorice româneşti privitoare la interpretare în muzica bizantină (sec. XIV-XVIII); Cultura muzicală ro¬mânească în epoca Renaşterii; Manu¬scrise muzicale româneşti în Biblioteca Conservatorului din Bucureşti; şcoala muzicală de la Putna. Antologhionul ms. 56/544/576 de la Putna; Două milenii de muzică pe pământul României şI altele.

De mare importanţă pentru muzicologia românească şi în special pentru cea bisericească sunt cele zece volume ale Lexiconului său intitulat Muzicieni din România, tipărite în anii 1965, 1970, 1971 şi completate între anii 1989-2006. Acestea conţin, în cele peste 2800 de pagini, circa 1500 de nume de muzicieni români, compozitori, muzicologi, folclorişti, critici mu¬zi¬cali, profesori, copişti, editori. Între aceştia se numără peste 250 de nume de muzicieni bizantinişti, profesori, istorici, mu¬zicologi, creatori de psaltichie, compozitori de cântări corale religioase şi, mai ales, traducători şi ostenitori care au contribuit la “românirea” muzicii bi¬sericeşti de origine bizantină sau au îmbogăţit continuu repertoriul religios.

 Mulţi dintre aceştia au fost preoţi, diaconi, cântăreţi, ierarhi, ieromonahi, ierodiaconi sau simpli monahi şi monahii. Lor li se adaugă oameni de muzică, profesori universitari sau secundari, compozitori, dirijori, care în afară de creaţia muzicală laică au compus şi lucrări corale religioase.