Nicola Benedetti: "Reputaţia festivalului Enescu este imensă"

● Nicola Benedetti, stim deja ca tatal dumneavoastra este italian, iar mama – scotiana. Ceea ce nu stim este daca exista vreo relatie intre familia dumneavoastra si muzica.
● Nu exista o legatura directa. Iubesc muzica, dar nu o si canta. Eu am ajuns sa fac aceasta profesie pentru ca exista in regiunea noastra o scoala foarte buna de muzica si de vioara. Sora mea a cantat la vioara cand era foarte mica si ea a intrebat-o pe mama daca putem invata impreuna, si asa am inceput studiul acestui instrument.

● Ce anume ati mostenit din personalitatea parintilor dumneavoastra?
● Este dificil de raspuns. Tatal meu este foarte hotarat si energic si este convins ca orice este posibil, iar mama este foarte muncitoare, are mult bun simt si poate extrage ce este mai bun din orice situatie. Cred de asemenea ca mama are o aplecare catre muzica, desi nu a invatat sa cante la nici un instrument.

● Ati cantat de curand, cu Orchestra de tineret Simón Bolívar, in Venezuela. Conform informatiilor obtinute de pe pagina dumneavoastra oficiala de Facebook, considerati ca programul El Sistema poate fi aplicat si in Marea Britanie. Ce anume ati apreciat in mod special la acest proiect de educatie muzicala?
● Cred ca amploarea lui, faptul ca nu este destinat celor care isi pot permite sa mearga la scoala, sau familiilor care isi incurajeaza copiii sa invete sa cante la un instrument muzical, ci oricui. Faptul ca in acest sistem au intrat 4000 de copii care au invatat un instrument este un lucru uimitor.
Dupa ce am vizitat Venezuela, am observat un fapt natural, ca sistemul muzical este foarte asemanator celor din marile conservatoare si din scolile de muzica din Europa. Au acelasi fel de profesori, aceleasi indatoriri, singura diferenta fiind ca in Venezuela copiii studiaza si mai multe ore. In Scotia avem deja un program similar – El Sistema Scotland – care a inceput cu trei ani in urma si functioneaza incredibil de bine, dar cred ca, daca este posibil, acest program trebuie extins la o scara mai larga, pentru a implica si mai multi copii. Avem acum 300 de copii in acest proiect si avem nevoie de 30.000!

● In 2005 ati luat parte la un turneu prin scolile din Marea Britanie, cu scopul de a incuraja persoane de toate varstele sa gaseasca placerea in muzica sa-si aleaga un instrument favorit. Cum a aparut aceasta initiativa?
● Exact cum ati spus. Am cantat in scoli si am incercat sa fiu cat mai mult parte a programelor educative. Acum mai mult ca niciodata tinerii au nevoie de o identitate, au nevoie sa simta o apropiere si faptul ca apartin unei comunitati. Au de asemenea acces la o forma de educatie culturala. Ideea infiintarii unei orchestre, sa inveti sa canti la un instrument si sa-l aduci intr-o orchestra ar mai fi un punct rezolvat in planul nostru de a le da copiilor ceva ce le lipseste in societatea moderna.

● Vorbim despre educatie muzicala… si este firesc sa va intreb ce a insemnat pentru formarea dumneavoastra, ca muziciana si ca violonista, intalnirea cu una dintre cele mai importante personalitati ale secolului trecut – Sir Yehudi Menuhin, discipol al lui George Enescu, patronul spiritual al festivalului nostru?
● Aveam 10-11 ani cand l-am intalnit si i-am cantat si, chiar daca eram copil, mi-au ramas amintiri pe care nu le voi uita niciodata. Sunt lucruri pe care nu le poti intelege la acea varsta, dar chiar si asa, am simtit imediat ca este o ocazie pe care o ai o data in viata si ca acel om era unul extraordinar. A fost o experienta de neuitat. Sunt trista doar ca nu am stat mai mult in preajma lui si ca acea ocazie nu s-a mai repetat.

● La Bucuresti, veti canta cu Orchestra Simfonica din Londra, un ansamblu pe care il cunoasteti datorita unor colaborari anterioare. Ne puteti vorbi despre proiectele derulate impreuna?
● Prima mea inregistrare am facut-o cu acest ansamblu si cu Daniel Harding. A fost o experienta cu adevarat extraordinara pentru mine. Membrii orchestrei m-au sprijinit si au fost cu totii foarte draguti. Evident, sunt minunati si, inca inainte de a face prima mea inregistrare cu ei, ii apreciam. Este o orchestra care asculta ceea ce canta, mai mult decat oricare alta. Am avut un prieten al carui tata canta in acest ansamblu si mergeam aproape in fi ecare week-end la concertele lor si prin asta au contribuit foarte mult la educatia mea muzicala.

● La Bucuresti, veti canta Concertul de Glazunov. Cand a intrat aceasta lucrare in repertoriul dumneavoastra si ce semnificatie are pentru dumneavoastra?
● Am invatat aceasta partitura cand aveam 18 ani. L-am cantat pentru prima oara cu Orchestra Simfonica din Vancouver si cred ca este o lucrare cu adevarat extraordinara. Din pacate nu este interpretata prea des si, cel putin in Marea Britanie, nu este un concert prea popular. Incerc sa il cant cat de des pot si sa familiarizez publicul cu el. In prim plan este acel stil romantic tarziu, foarte natural. Ultima parte este conceputa ca un dans. Este un concert accesibil, pe care il respect. Cea de-a doua parte are o tema ce pare ca nu se mai sfarseste. Imi aminteste oarecum de Ceaikovski si de felul in care trece el de la o tema la alta. Este o lucrare plina de bucurie.

● Veniti pentru prima oara in Romania?
● Da, este pentru prima oara si sunt nerabdatoare sa vin.

● Cu ce ganduri intampinati acest concert din cadrul Festivalului International George Enescu?
● Stiu foarte multe despre festival. Reputatia lui este imensa. M-am uitat pe programul concertelor si voi fi intr-o companie extraordinara. Sper sa pot canta cat mai bine si in acest fel sa onorez festivalul. Dupa concert voi avea putin timp sa vizitez orasul.