Sarah Chang: “Vioara este vocea mea”

Una dintre cele mai mari violoniste ale lumii, Sarah Chang, a concertat la Bucureşti. Duminică seară, la Ateneul Român, în cadrul manifestării "Cruciada Culturii", artista a excelat în faţa spectatorilor care au venit s-o vadă şi s-o audă cântând.

În program au fost piese de Cesar Frank, Johannes Brahms şi Christopher Theofanidis. Sarah Chang (29 de ani) s-a născut în Philadelphia din părinţi coreeni. A câştigat Avery Fisher Grand Price, cel mai important premiu din lumea muzicii clasice, a vândut milioane de discuri în întreaga lume şi a fost invitată să cânte cu cele mai mari orchestre din lume. Este supranumită de criticii muzicali "Sarah Chang, zeiţa viorii".

 

Jurnalul Naţional: Sarah, de ce iubeşti vioara? Ce sentiment îţi transmite acest instrument?

Sarah Chang: Vioara este vocea mea, este mijlocul prin care-mi exprim emoţiile. Este cea mai mare parte şi bucurie a vieţii mele.

 

Ai putea să trăieşti fără vioară? Ai putea-o înlocui cu altceva?

Îmi iubesc vioara, sunt foarte ataşată de ea. Este un obiect special pentru mine. Este o vioară Guarneri del Gesu, pe care am primit-o acum zece ani de la Isaac Stern. Sunt foarte norocoasă să o am şi cred că este de neînlocuit. Deşi bagajele mele s-au rătăcit, vioara, iată, este aici cu mine.

 

Ai cântat muzică românească? Enescu poate...

Am cântat Enescu, însă nu am reuşit încă să-l interpretez încă la Bucureşti. Dar mi-ar plăcea ca într-o bună zi să fac şi acest lucru.

 

Cât timp pe zi dedici studiului şi repetiţiilor?

Depinde de zi. Dacă e o zi bună, exersez chiar şi 5-6 ore. Totuşi, variază foarte mult, între 30 de minute şi, cum spuneam, 5-6 ore. Sunt momente în care zbor în cea mai mare parte a zilei şi, prin urmare, nu-mi mai rămâne timp pentru exersat. Dar niciodată nu repet mai mult de o oră fără pauză. I-am auzit pe foarte mulţi prieteni ai mei plângându-se de dureri de umăr.

 

"Când conduc, ascult Lady Gaga"

Care este compozitorul tău preferat?

Momentan sunt într-o perioadă Brahms, pentru că cel mai recent CD pe care l-am înregistrat a fost pe muzica lui Brahms, la fel şi cele mai multe dintre concertele pe care le-am susţinut în 2009. Am vrut să-l înţeleg... Este destul de greu, dar e şi foarte frumos.

 

Asculţi muzică clasică în timpul liber?

Dacă nu exersez, nu ascult muzică clasică. Atunci când conduc ascult Beyonce, Lady Gaga, Christina Aguilera - care-mi place foarte mult... Niciodată nu pot să conduc ascultând muzică clasică. Nu pot face aceste două lucruri în acelaşi timp.

 

Ce te vezi făcând peste 10 ani?

Sper ca peste 10 ani să fiu tot pe scenă, făcând ceea ce-mi place. Poate o să existe un mai mare balans între viaţa profesională şi cea personală. Îmi place foarte mult ceea ce fac şi nu cred că vioara va dispărea vreodată din viaţa mea. Dar sper ca şi atunci când am să fiu bătrână, şi n-o să mai pot urca pe scenă, să fiu la fel de pasionată de vioară...

 

Cum te relaxezi?

Dacă am 20 minute libere, dorm. Iubesc să fac cumpărături. Aş putea face carieră din asta dacă ar fi nevoie. Îmi plac filmele şi mă mai relaxez ieşind cu prietenii la masă. Viaţa mea este puţin agitată, în acest moment, dar mă simt împlinită atunci când urc pe scenă.

 

Există o conexiune între muzică şi spiritualitate?

Indiferent de religia căreia i te dedici, trebuie să crezi în ceva. Asta te face să devii mai altruist, să te dedici muzicii şi publicului. Muzica te vindecă. Spre exemplu, în 2001, la 11 septembrie, concertam în Bucureşti. În timp ce repetam cu Orchestra Simfonică din  Londra, am aflat vestea atacurilor teroriste. În rândul nostru se regăseau numeroşi americani. Kurt Masur, dirijorul, ne-a întrebat dacă vrem să continuăm. A precizat că, dacă asta simţim, suntem liberi să ne întoarcem în SUA. Nimeni nu a plecat, iar în acea seară am oferit un concert excelent. Şi asta pentru că muzica vindecă şi este una  dintre cele mai sincere profesii pe care le cunosc.

 

Crezi că muzica ţi-a influenţat în vreun fel caracterul?

Cred că muzica mi-a modelat personalitatea, cred că timpul investit îţi fură o mare parte din viaţă, mai ales partea de business, adică repetiţii, concerte şi planificare, care preiau controlul asupra vieţii tale. În momentul ăsta, am planificat totul până în 2012. E un sacrificiu foarte mare, dar merită, şi realizezi acest lucru în momentul în care urci pe scenă. Mă simt împlinită. Ştiu, uneori este obositor, dar atunci când faci ceva ce iubeşti cu adevărat, te regenerează. Cred că pentru a studia vioara este recomandat să începi de mic. Întâi, toată lumea te iubeşte. Apoi creşti şi nu mai poţi conta pe imaginea creată în copilărie. Oamenii cer tot mai mult.