Vadim Repin: "Muzica este ca viaţa"

● Maestre Repin, ati cantat cu majoritatea orchestrelor de renume ale lumii si sub bagheta unora din cei mai mari dirijori. Cum se adapteaza un solist acestui tip de diversitate? Sau poate nu se adapteaza, ci impune propria viziune asupra piesei pe care o interpreteaza impreuna?
● Este de fapt ca o colaborare in muzica de camera; ai un fel de intelegere cu partenerul tau, bazata pe un soi de prietenie muzicala, de incredere – pe scena se intampla de multe ori sa urmezi ideile dirijorului, sau chiar ale clarinetistului care are in acel moment o linie melodica importanta. Este ca si cand ai purta o conversatie.

● Repertoriul dvs. cuprinde multa muzica rusa, un tip de muzica indragit de toata lumea. Care credeti ca este motivul pentru care el este atat de apreciat?
● Ma bucur ca muzica tarii mele este iubita! Nu incerc sa-mi dau seama de ce – acum ma gandesc ca este probabil datorita faptului ca muzica rusa este emotie pura, se adreseaza direct, fara ocolisuri, este plina de temperament. Pentru mine personal este intotdeauna o bucurie speciala sa cant muzica rusa, lucrarile mele favorite sunt din partea ruseasca a repertoriului pentru vioara.

● Imi imaginez ca atunci cand canti o lucrare din repertoriul clasic in sensul de ne-contemporan, poti pune in acea lucrare emotiile si sentimentele proprii. Cum se aduce la viata o prima auditie? Cat spuneti dumneavoastra "aici as canta asa", si cat spune compozitorul "nu, ma tem ca nu sunt de acord"?
● Oo, ar fiexcelent sa putem vorbi cu compozitorul de fiecare data, sa ne bucuram de acest lux! Noroc ca exista telefoane pe care le putem folosi pentru a dialoga cu el. Muzica clasica are, desigur, o traditie – acesta este si motivul pentru care este clasica. Majoritatea dintre noi respectam traditia, pe care eu o consider necesara si importanta. In acelasi timp, ai intotdeauna si tu o viziune a ta asupra piesei, a culorilor, mijloacele tale de expresie. Dar si aceste aspecte personale se schimba, depinzand de cat ai invatat intre timp. Uneori trebuie, dimpotriva, sa renunti la traditie, sa interpretezi o lucrare cat poti de pur, ghidandu-te doar dupa muzica, pentru ca, odata cu marea traditie, inevitabil vin si lucruri discutabile.

● Maestre Repin, cantati la Bucuresti Concertul in Re major de Ceaikovski, o lucrare pe care o includeti des in programele dvs. Cum evolueaza interpretarea aceleiasi lucrari de-a lungul timpului? Ce se schimba si ce ramane la fel?
● Depinde, muzica este ca viata – viata se schimba, si a canta o lucrare muzicala este ca si cand ai trai o felie de viata. Cum spuneam, conteaza mult si partenerii cu care canti, conteaza si daca simti ca trebuie sa renunti la o parte din traditie; atunci impui intr-un fel un nou inceput, unul curat, de la care pornesti sa dezvolti viata cu care investesti tu concertul. Cred ca asa se naste interpretarea personala a fiecarui muzician – din sentimentele si experienta pe care le avem fiecare dintre noi.

● Se schimba ceva in dvs. Atunci cand treceti de la a fi personajul principal intr-un concert la a fi un muzician cu parteneri egali sau aproape egali intr-o formatie camerala?
● Nu este nici o diferenta intre momentele cand interpretezi un concert cu orchestra, o piesa camerala sau una solistica. Interpretarea, tehnica, starea pe care o ai sunt mai mult sau mai putin aceleasi. Odata am cantat live la o televiziune franceza intr-un recital de muzica de camera; in franceza, muzica de camera se spune "musique de chambre". Moderatorii mi-au pus aceeasi intrebare, legata de diferenta dintre a fi solist si a fi intr-o formatie restransa. Eu le-am raspuns: este vorba de a canta muzica de camera mica sau de camera mare! Consider ca de fiecare data cand canti esti parte din ceva foarte important, in care exista diferite alte voci la fel de importante – muzicienii din orchestra trebuie tratati la fel ca muzicienii dintr-o formatie camerala. Sunt la fel de importanti, altfel nu ar fi acolo, pe scena!