Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In prima zi a anului 1912, directorul Teatrului National din Bucuresti, Ion C. Bacalbasa, s-a pomenit in biroul sau cu actorul Aristide Demetriade (1872-1930), societar al teatrului, care i-a pus dinainte demisia sa. Cum si-a motivat gestul temperamentalul actor – de la nasterea caruia se implinesc astazi exact 140 de ani – aflam dintr-o pagina a revistei “Rampa': “Am cerut sa joc si eu pe Hamlet alaturi de ceilalti doi (C. Nottara si Tony Bulandra – n.n.), indiferent daca voi juca intaiul, al doilea sau al treilea (…). Am fost insa refuzat. Atunci mi-am dat demisia pe ziua de 1 ianuarie 1912 si am avut grija sa o inregistrez ca sa nu poata fi data uitarii...'.
Disputa pentru rolul lui Hamlet dura intre cei doi, director si societar, din decembrie 1911, pe cand erau in toi repetitiile tanarului Tony Bulandra, pentru rolul al carui titular, de ceva vreme, la Nationalul bucurestean, era mai experimentatul C. Nottara. Bacalbasa nu intelegea rosturile unui spectacol cu trei actori in acelasi unic rol principal. Insa demisia lui Demetriade si, mai cu seama, reactia lui publica, prin apelul la singurul cotidian al artei spectacolului din acea vreme, il conving pe director sa convoace “comitetele' Teatrului National, care decid ca e loc si pentru Aristide Demetriade in Hamlet. Se redacteaza pe loc un “raspuns', pe care il citeaza, intr-una dintre cartile sale, si istoricul de teatru Ionut Niculescu, actualul director al Muzeului TNB: “Sper, domnule societar, ca veti renunta la demisiune, mai ales ca dorinta dvs. de a juca Hamlet vi s-a comunicat ca va fi satisfacuta in stagiunea viitoare'.
Cel dintai spectacol cu Aristide Demetriade in rolul nordicului print damnat, desi nu a fost, tehnic vorbind, o premiera, a avut valoarea uneia. Primul spectacol al lui Bulandra in rolul lui Hamlet, in februarie 1912, fusese primit cu cronici rezervate. Tanarul actor nu “vanase' orginalitatea interpretarii, ci mersese pe cai batatorite, cele pe care le fixase, inca din 1881, Grigore Manolescu si pe care le urmase, in buna masura, si Nottara. Jocul lui era corect, dar fara prea mare stralucire. Hamletul lui Aristide Demetriade, in schimb, desi fusese un rol obtinut din orgoliu, sub presiunea demisiei, avea sa fie rasplatit cu aplauze indelungi la scena deschisa. 30 de rechemari la rampa!
Pana la aparitia lui Ion Caramitru, in acelasi rol, cateva decenii mai tarziu, Demetriade este considerat “cel mai bun Hamlet al romanilor'. Cum a ajuns la aceasta performanta, greu de depasit – aveau sa treaca trei sferturi de secol pana la urcarea pe scena a lui Caramitru, in acelasi rol – am putea intelege daca citim cronicile vremii, dar mai ales pe aceea pe care o publica Liviu Rebreanu, in “Rampa', si din care spicuim: “D. Demetriade nu joaca pe Hamlet, se joaca pe sine insusi. De aceea e un Hamlet admirabil, un Hamlet care a emotionat adanc, un Hamlet caruia i s-au facut lungi si sincere ovatii. De aceea Hamlet al dumisale e un triumf nu numai al domniei-sale, dar si al Teatrului National, care a gasit in domnia sa pe Hamlet si a castigat cu domnia sa un triumf'. Si mai scrie Rebreanu: “D. Demetriade a gasit un punct fix in Hamlet: bunatatea. A gasit-o in sufletul d-sale. Bunatatea este intiparita pe fata acestui Hamlet de cand apare si pana cand isi da sufletul in bratele credinciosului Horatiu. Bunatatea da fizionomia acestui Hamlet, care e: un om nobil ce se simte surghiunit in atmosfera inabusitoare a intereselor practice, in mijlocul careia nu poate trai (…). Hamlet acesta nu sovaie din lasitate, ci din pricina bunatatii lui.'
Marele succes al Nationalului bucurestean (grevat doar de “traducerea imposibila de-acum 30 de ani', cum scrie Rebreanu), nici macar nu avea sa fie “gustat', din loja directoriala, de cel care-si daduse pana la urma acordul pentru distribuirea lui Demetriade in “Hamlet', deoarece cazuse pe “frontul' schimbarilor politice, din epoca. In octombrie 1912, o data cu venirea la putere a lui Take Ionescu, I.C. Bacalbasa, fratele publicistului si deputatului liberal C. Bacalbasa, avea sa fie inlocuit de dramaturgul Al. Davila.
Gloria Hamletului lui Demetriade, in schimb, se pregateste sa implineasca un secol...
Citește pe Antena3.ro
