Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
29 aprilie, Ziua Mondială a Dansului, este ziua de naștere a creatorului baletului modern, Jean-Georges Noverre. Dansul este muzica mișcării, muzica limbajului sufletului - înseamnă plăcere, putere și artă.
În fiecare an, este difuzat în toată lumea un mesaj redactat de o personalitate a dansului de notorietate internațională. Scopul este de a reuni lumea dansului, de a aduce un omagiu creatorilor lui, de a-i celebra universalitatea și, dincolo de toate, de a dărâma barierele politice, culturale și etnice.
Alicia Alonso, PRIMA BALLERINA ASSOLUTA
Citește pe Antena3.ro
Dansul este un mod de a gândi, de a iubi, de a emoționa. Anul acesta, Ziua Internațională a Dansului este dedicată divinei balerine Alicia Alonso, plecată dintre noi în 19 octombrie 2019, la Havana. Lumea întreagă a iubit arta Aliciei Alonso, balerina și coregrafa care a dus dansul la suprema expresie a artei, apreciată la superlativ pentru convingătoarele reprezentații în rolurile principale ale marilor opere ale baletului clasic și romantic. Era ovaționată, mai ales, pentru precizia din Giselle, ca și pentru senzuala și tragica Carmen.
Dansul e libertate
În acest an, mesajul este trimis de dansatorul, actorul, coregraful și profesorul de dans Gregory Vuyani Maqoma: „În timpul unui interviu pe care trebuia să-l dau recent, m-am gândit ce înseamnă dansul pentru mine. În răspuns a trebuit să mă gândesc la călătoria mea, pentru care fiecare zi reprezintă o nouă oportunitate și, traversând dansul, îmi închipui că traversez un nou sens al lumii.
Trăim momente de tragedii inimaginabile. Acum, mai mult decât oricând, dansul trebuie să aibă un scop, pentru a aminti lumii că umanitatea există.
Dorința și empatia trebuie să prevaleze asupra unei panorame virtuale inegalabile, disoluția sa care a generat un catharsis de durere universală pentru a depăși tristețea, dura realitate care continuă să zdrobească viața în fața morții. Dansul nostru acum trebuie să fie un semnal forte al liderilor lumii, dar și al celor care au înțeles că trebuie să salveze condiția umană, să înțeleagă că suntem ca niște gânditori furioși și că scopul nostru este acela de a schimba lumea.
Dansul e libertate și trebuie să știm să ne eliberăm de alte constrângeri și de alte capcane care se află în fiecare colț al lumii. Dansul nu e politică, dar devine politică, deoarece poartă în fibrele sale conexiuni umane și răspunsuri la tentativa de a restitui demnitatea umană. În timp ce dansăm, amestecându-ne, devenim o forță care atinge inimile, sufletele, și vindecă, o forță care este necesară. Iar determinarea noastră devine un unic test invincibil și indivizibil. Tot ce avem acum nevoie este de a dansa mai mult!!!”
Gregory Vuyani Maqoma
„Dansați pentru a păcăli singurătatea, așteptarea, durerea”, îndemna coregraful Salia Sanou. „Pentru mine, corpul nostru este un templu. În el începe viața. În el se află sufletul. În el este inima, acel mușchi care pompează iubire. Corpul aduce mișcarea - esența vieții - la cea mai sublimă formă de expresie: dansul”, spunea Georgette Gebora, din Liban.
Dansatorul și coregraful Ohad Naharin din Israel mărturisește: „Dansul este despre de a fi prezent. Este despre a asculta sunetul senzațiilor și a permite ascultării să devină combustibil tuturor sentimentelor noastre. Totuși, trebuie să ne amintim întotdeauna de unde venim, trebuie să ne amintim întotdeauna să dansăm câte puțin în fiecare zi... ”
Încă de la începuturile omenirii, dansul a vorbit prin mișcare despre naștere, moarte, anotimpuri și renașterea naturii. Era ceremonial, ritual erotic și exprima sentimente de bucurie, tristețe sau dragoste. Muzica și dansul s-au născut și au evoluat împreună și, în timp, dansul a căpătat semnificații diferite și s-a diversificat odată cu societatea, cu normele sociale, culturale sau estetice. Renașterea italiană a creat baletul, adăugând mișcărilor funcționale ale dansului tehnici de mare virtuozitate, dar și poezie, dramă.
Baletul a creat dansatori profesioniști și coregrafi de anvergură, inițial licentiați chiar de regele Franței și apoi de Academia Regală de Dans, deschisă la Paris în 1661. Jean Baptiste Lully, compozitor, instrumentist și dansator, a fost primul mare mare maestru de ceremonii la Curtea Regelui Ludovic al XIV-lea. Din Franța, baletul a trecut în Rusia și s-au născut mari școli și companii de balet la Sankt Petersburg și Moscova.
Dansurile aristocrației, menuetul și polka, au devenit populare, dar niciunul n-a ajuns mai popular decât valsul, dansat pentru prima dată la Curțile Austriece. Valsul susținea libertatea de exprimare și mișcare, iar oamenii simțeau prin acest dans același spirit în timpul marilor evenimente politice, ca și în timpul Revoluției din Franța.
Prin anii 1840, din Irlanda a venit în America The Clark Dance, devenit între timp The Tap, în interpretarea lui Fred Astaire, Arthur Duncan sau Tommy Tune, care au făcut din acest dans o adevărată artă, step dance.
La începutul secolului XX, au venit în Europa și Statele Unite tangoul și maxxie, născute în cartierele sărace de emigranți din Buenos Aires și Montevideo; maxxie s-a dezvoltat din dansurile afro-braziliene. Din America Latină au venit și rumba, salsa, mambo, merengue, bossa nova sau cha-cha-cha; au apărut noile stiluri - swing, twist, boggie și, mai târziu, disco, care aveau un mod extrem de liber de a improviza mișcările. În urmă cu 100 de ani, în 1920, a apărut și charleston-ul. Inovația în privința stilurilor de dans a fost explozivă, mișcarea fiind din ce în ce mai liberă, Loie Fuller și Isadora Duncan fiind promotorii așa-zisului dans modern.
Anii ‘50 au adus rock‘n roll-ul, devenit rapid stare de spirit și stil de viață, al cărui rege a fost Elvis Priesley. Până atunci se dansase pe muzica cu texte poetice, cântată de marile orchestre conduse de Duke Elligton sau Benny Goodman. Noul beat a fost desăvarșit de Beatles-i si diversificat apoi către muzica pop.
Anii ‘70 au adus breakdance-ul, denumit inițial B-boying, un stil de dans de stradă format și dezvoltat ca parte a culturii tinerilor afroamericani și portoricani din New York. Să mai amintim și de faimosul grup Jackson 5, care a prezentat dansul numit Robot creat de Michael Jackson, evenimentul declanșând o adevărată revoluție datorită popularității...
Din păcate, istoria începutului acestui an a schimbat visele noastre. Fiecare zi este resimțită ca o durere fizică și psihică. Timpul pare că a încremenit, iar ziua reîntoarcerii pe scenă a dansatorilor rămâne în continuare o mare necunoscută. Să sperăm că oamenii vor reveni către frumos și spre arta dansului pentru a depăși aceste momente dificile! Cortinele au fost trase, fotoliile acoperite și totul seamănă cu un lung cortegiu funerar, care scoate la lumină consecințele pandemiei asupra dansului. Pentru orice artist care își desfășoară activitatea pe scenă, este un moment dureros. Dansatorii sunt ființe sociale, trăiesc unul lângă altul, se îmbrățișează. Haideți să le dăm din nou speranța necesară continuării vieții!
Așa cum afirma Paul Valery, „artistul este cel care restituie verigile existente, ce leagă senzația de idee, de inteligență, de acțiunea constructivă.” Dansul este făcut pentru a capta întâlniri ale senzațiior, de a uni poezia, muzica și mișcarea.
Criza care a lovit întreaga lume reprezintă un eveniment istoric - epocal, am putea spune, care pune omul și artistul în situația de a găsi noi chei de abordare, prin care se pot defini modalități creative diferite - precum dans și distanță.
Iată ce scriu în mesajul adresat președintelui Italiei, de Ziua Mondială a Dansului, balerinii de la Scala din Milano: „Sunt zile dificile, în care programul nostru de lucru - de dimineața până noaptea - s-a schimbat și suntem departe de Teatrul nostru, departe de pasiunea noastră și, de aceea, ne-am gândit să prezentăm diferite programe virtuale pentru public, care să ne unească în numele Dansului, întrucât dansul e parte din cultura țării noastre, din viața și emoțiile noastre. Suntem toți dispuși a reporni! Și acesta ar fi un gând al speranței pentru viitor. ”
Celebra balerină Eleonora Abbagnato, directoarea corpului de balet al Operei din Roma, scria: „A venit momentul să ne gândim la niște acte comune, pentru a se auzi vocea noastră alături de cele ale altor directori ai baletelor și teatrelor italiene, având ca obiectiv de a salva dansul și dansatorii de acest dușman nevăzut care amenință frumusețea artei, Covid 19. În sectorul dansului, care este strâns legat de o disciplină atletică de fier, trăim dificil, întrucât în fiecare zi totul depinde de spațiile pe care ni le permitem și, în fiecare zi care trece, toți trăim cu senzația că pierdem totul, dincolo de gravele amenințări financiare. Deja înainte de pandemie, situația noastră devenise extrem de fragilă și de atunci s-a tot agravat. Ne-am dori extrem de mult să ne întoarcem măcar în septembrie pe scena teatrului, respectând ceea ce a hotărât Guvernul. Așa că, începând din această zi, de această sărbătoare a dansului, am hotărât să ne întâlnim, pe online, toți directorii de teatru și de operă din Italia, balerinii, pentru a vedea care este modalitatea de a ieși din această situație și cum ne vom dezvolta într-un viitor post-coronavirus. Toții maeștii putem să dăm un semnal pozitiv tinerilor!”
O altă scrisoare impresionantă primită este cea a lui Frederic Olivieri, directorul corpului de balet al Scala din Milano: „Sunt zile dificile și dureroase, de incertitudini, departe de Teatrul nostru, de arta noastră și de pasiunea noastră. Cu siguranță că atunci când ne vom întâlni, vom fi mult mai puternici.”
La rândul lui, Giuseppe Picone, directorul Corpului de balet de la San Carlo din Napoli, sublinia: „Teatrele au fost printre primele închise odată cu apariția covid 19 și s-ar putea să fie ultimele care să fie deschise, din cauza dificultăților enorme fianciare. Situația artei dansului este într-o enormă criză și răspândirea pandemiei a pus în genunchi familii întregi și, din acest motiv, ar trebui ca deschiderea teatrelor să se facă în această toamnă. Prioritățile sunt, bineînțeles, cele de a salva sănătatea. Cu toții suntem gata de a lupta pentru lumea dansului, aflată într-o mare suferință. ”
