Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În Festivalul Naţional de Teatru, care a început sâmbătă la Bucureşti, sunt spectacole dintre cele mai variate, montate pe texte de autori din toate timpurile: de la Homer, Euripide, Shakespeare, Dostoievski, Cehov la Beckett, Ionesco, Tankred Dorst, Eric Bogosian, Rodrigo Garcia şi la mai tinerii noştri dramaturgi Theo Herghelegiu, Gianina Cărbunariu, Mihaela Michailov.
Acest festival "Naţional" cu latură internaţională se numeşte simplu FNT şi multă lume se întreabă astăzi de ce nu mai poartă numele "I.L. Caragiale". Bunăoară, George Banu, referindu-se la cei 20 de ani ai festivalului, scriind cu respectul pentru trei directoare care şi-au lăsat amprentă adâncă în organizarea manifestării - Cristina Dumitrescu, Marina Constantinescu şi Cristina Modreanu, spune: "Un regret: de ce Festivalul şi-a pierdut patronul «Caragiale» pentru a se rezuma la anonimatul unei sigle neutre: FNT!".
Chiar dacă ar ajunge să se numească "Internaţional" în loc de "Naţional", pentru că se doreşte ca această latură să fie cât mai bine reprezentată în cadrul evenimentului teatral din Capitala României, numele de "Caragiale" nu i-ar diminua prestigiul, din contră. Tot aşa cum nu-i diminuează prestigiul numele de "Cehov" celui mai mare festival internaţional de teatru din Rusia, care se ţine în fiecare an la Moscova. Am spune simplu, în continuare: "Festivalul Caragiale". Unii ar motiva că nu avem pentru festival spectacole pe texte de Caragiale. Oare e un criteriu? În 2002, când s-au împlinit 150 de ani de la naşterea lui Nenea Iancu, s-au realizat montări pe piesele lui aproape în toate teatrele din Bucureşti şi din ţară. În unele se programase Integrala Caragiale. Apoi, sporadic, s-a mai pus în scenă Caragiale.
Nu, nu e vreun "Caragiale" în programul celui de-al douăzecilea Festival Naţional de Teatru (FNT - pentru economisirea spaţiului de ziar). Să sperăm că va fi în 2012, când se împlinesc 160 de ani de la naşterea dramaturgului. Fără îndoială, va pune cineva în scenă un Caragiale şi, dacă va fi şi pentru Festivalul Naţional, va intra în program. Rămâne de văzut cine va fi următorul director şi selecţioner: actualul, Cristina Modreanu, îşi încheie mandatul de trei ani o dată cu această ediţie. Se va hotărî la UNITER - producătorul festivalului. Caragiale lipseşte (desigur, nu e nimeni obligat să monteze Caragiale, însă festivalul ar putea fi probabil producătorul sau coproducătorul unei asemenea montări - pe viitor), dar sunt în schimb prezenţi alţi mari, importanţi autori. Cele 33 de producţii selecţionate se joacă în aproape toate teatrele bucureştene, dar şi la Operă şi Operetă. Alte evenimente, precum conferinţe, lansări de carte, expoziţii, proiecţii de filme despre teatru au loc la UNATC "I.L. Caragiale", la Fundaţia Löwendal, la Librăria Cărtureşti, la Sala "Elvira Popescu".
În prima zi a festivalului, publicul a fost invitat să vadă, la "Bulandra", premiera cu piesa "Măsură pentru măsură" de Shakespeare, în regia apreciatului regizor german - Matthias Langhoff -, producţie a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, considerat de mulţi critici ca fiind cea mai bună instituţie de arta spectacolului din ţară la ora actuală. E o montare interesantă atât din punct de vedere al construcţiei regizorale, cât şi al scenografiei (decor realizat tot de Langhoff), iar actorii clujeni joacă aşa ca întotdeauna cu credinţa în arta scenică, precum marii credincioşi şi-ar spune rugăciunea în faţa altarului.
Sâmbătă a demarat şi secţiunea "Lansări de carte". Primul titlu adus în faţă a fost "Trilogia Omar & Stand Up Tragedy" (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010), de C.C. Buricea-Mlinarcic, publicist, editor, traducător şi autor de carte de teatru, omul care anul trecut, în timpul Festivalului Naţional de Teatru, când era aşteptat să-şi lanseze aici un volum, pleca în lumea cealaltă.
Printre evenimentele de duminică, aş menţiona lansarea noii cărţi a lui George Banu: "Trilogia îndepărtării" (Editura Cartea Românească, 2010), precedată de conferinţa "Teatrul privit de aproape", pe care cunoscutul teatrolog şi profesor la Sorbonne Nouvelle a pregătit-o pentru publicul nostru. Evenimentele s-au desfăşurat într-un nou spaţiu oferit festivalului - Fundaţia Löwendal, unde a fost vernisată şi expoziţia de fotografie de teatru a artistului fotograf Mihaela Marin, lucrările sale completând spaţiile, alături de schiţele şi desenele realizate de George baron Löwendal.
La UNATC a venit din nou regizorul David Esrig, care şi-a intitulat conferinţa susţinută în faţa studenţilor, a profesorilor şi a invitaţilor în Festival "Teatrul existenţial. Câtă artă şi câtă trăire în teatrul de azi?". La Librăria Cărtureşti - Verona, a fost în atenţie regizorul Mihai Măniuţiu, căruia i-a fost dedicată o nouă carte, "Mihai Măniuţiu. Spaţiu cameleonic" de Cristina Modreanu, şi totodată el prezentându-şi volumul "Memoriile hingherului" (care conţine ilustraţii ale talentatei scenografe Iulian Vâlsan). În sălile de teatru, spectatorii au putut vedea montări româneşti semnate de Gianina Cărbunariu, Vlad Massaci, Tim Carroll, precum şi două producţii străine regizate de Billy Cowie (Marea Britanie) şi Jose Miguel Jimenez (Irlanda).
Astăzi e o zi plină în festival, cu spectacole de Alexandru Dabija, Radu Penciulescu, Vlad Massaci, David Schwartz. Radio România Cultural, implicat în eveniment cu spectacole radiofonice, a programat, de la ora 22:10, "România, dragostea mea", după piesa lui Radu Macrinici "Ţara/Tara mea".
Citiţi:
Programul Festivalului Naţional de Teatru: 30 octombrie - 7 noiembrie 2010, ediţia a 20-a
Citește pe Antena3.ro
