Destepenirea

23 de ani. 20 de piese de teatru. Carti. Burse internationale. Realizari pentru care Peca Stefan, un tanar dramaturg, a muncit necontenit ca sa-si indeplineasca visul. Sa fie jucat pe Broadway.

Trei tineri actori care-si joaca propriul rol, gata sa schimbe ei o lume. O lume a elevilor de liceu, dezamagiti de omenirea din jurul lor, de profesori, de parinti, de sistemul social parazitar. "New York (Fuckin’ City)" poarta semnatura lui Peca Stefan, dramaturg al noului val teatral - sau, mai bine spus, al teatrului alternativ. Sa facem cunostinta cu el.

De mic a fost fascinat de misterele teatrului. Nascut in Targoviste, Peca a inceput sa scrie din acelasi motiv pentru care multi se apuca de acest lucru. Sa-si gaseasca un loc unde sa-si poata puna in practica gandurile, sa scrie despre ei insisi, despre oamenii din jurul lor, despre felul cum vad ei lumea. Stefan si-a dorit insa ceva mai mult. "M-am dedicat scrisului pentru ca ceea ce vedeam la teatru nu reprezenta o zona cu care eu m-as fi putut identifica si nu reprezenta problemele pustilor de varsta mea, de 15 ani. Experienta teatrala e una de grup, publicul e foarte important, iar feedback-ul este unul direct, diferit fata de ce-ti ofera, de pilda, proza, poezia sau filmul. E un risc direct, mai mare, dar asa creste si adrenalina, si chestia asta-mi place teribil", marturiseste Peca.

PRIMELE RENDEZ-VOUS-URI. Prima opera care a ajuns la public a fost "Cameleonic" - o carticica de vreo 100 de pagini care sunt la limita intre poezie, proza si teatru, si care s-a pus in scena pe vremea cand Stefan isi facuse o trupa de teatru in liceu. O carte care-i defineste intr-un fel personalitatea ....de artist, evident, care refuza incadrarea intr-un anumit gen sau stil si care abordeaza oarecum sincretic arta si scrisul in general. "Cameleonic" defineste un tip de abordare al vietii pentru ca niciodata nu te poti lua prea in serios sau nu te poti preface ca esti cineva. Fiecare avem mult mai multe personaje in noi si cred ca jocul acesta in cautarea adevarului din noi poate fi cameleonic. In carte, arta a fost o prima "declaratie teatrala" ne relateaza tanarul dramaturg primele sale "rendez-vous-uri" cu teatrul.

PERSONAJE PARADOXALE. Stefan nu e un dramaturg conventional. Stilul serpuieste de la o piesa la alta, trasat de o notabila autoironie. "Imi place sa am personaje paradoxale si complexe. Fiecarei piese i se potriveste un anumit tip de abordare, un anumit ton si stil", admite franc Stefan. Dar cea mai reprezentativa abordare ramane totusi cea a limbajului cu care autorul a si intrat, de fapt, in atentia teatrului romanesc. Piesa "Ziua fututa a lui Nils" are un mesaj ironic, dar clar, al limbajului, organul falic fiind pomenit de 276 de ori. Reticenta de a aduce personaje care vorbesc ca in mediul din care provin si-a spus inerent cuvantul. "S-a ezitat punerea piesei in scena la Bulandra, desi era in proiect. La spectacolele-lecturi care au avut loc in Green Hours, reactia publicului a fost insa una surprinzatoare. Pana si Parazitii au cochetat cu ideea de a canta in respectiva piesa", spune rebelul dramaturg.

SPATIU INCHIS. De piese bune ducem lipsa, cat si de regizori care sa "indrazneasca" artistic asa cum o face Stefan. Din pacate, ideea de dramaturg se ghideaza inca dupa niste sabloane prestabilite in care dramaturgul doar scria, fara a se implica in vreun fel in procesul artistic si de productie. Totusi, in ultima vreme, s-a resimtit o reimprospatare si un mai mare interes de a scrie texte. "Regizorii nostri, vorbesc de cei tineri, au preferat si prefera in continuare sa experimenteze anumite lucruri pe niste texte clasice. Mi se pare okai sa ai acces la cele mai bune piese clasice, dar, in acelasi timp, 60%-70% din ceea ce ar trebui sa aduca o cultura noua ar trebui sa fie texte contemporane. De exemplu, eu ca pusti, as putea sa ma simt oarecum descurajat, pentru ca stiu ca nu se monteaza texte romanesti noi. Mie mi s-a spus chestia asta, am ignorat-o si am scris in continuare. Totusi, sunt cazuri fericite in care atunci cand vrei sa faci cu adevarat ceva si ti-ai gasit talentul de la 15 ani, esti sigur de ceea ce poti sa dai in teatru", rezuma Peca itinerariul strabatut de el intr-un spatiu foarte inchis ca mentalitate.

ALTERNATIV. In Romania nu exista teatru alternativ in adevaratul sens al cuvantului. Si nici spatii unde sa fie jucat. Cu atat mai mult trupe de actori care sa se exprime si sa faca teatru si in pivnite sau la colt de strada, asa cum o fac multe trupe din afara. Idee pe care Stefan o imbratiseaza de multa vreme in incercarea de a scapa de teatralitatea inerenta scolii noastre de teatru care impune o lenevie a mintii si o blazare timpurie daca ramai "intepenit" in clisee. Peca nu se considera un "ales", ci mai degraba norocos. Prin teatru respira, provoaca, percepe. A primit un dar pe care-l slefuieste constant pentru a iradia asemenea unui diamant. Povestea fascinanta a unui sfert din viata "cameleonica" a tanarului dramaturg nu se termina, dar pune punct aici. Cu un sfat de aur pentru tineri: "Sa nu renunte si sa nu creada ca e de ajuns vreodata, pentru ca nu se termina niciodata. Sa nu-si faca iluzii ca exista o zana buna care te transforma in superstar".

IDENTIFICARE "M-am dedicat scrisului pentru ca ceea ce vedeam la teatru nu reprezenta o zona cu care eu m-as fi putut identifica. Mai mult, nu reprezenta problemele pustilor de varsta mea, de 15 ani. Experienta teatrala e una de grup, iar feedback-ul este unul direct, diferit fata de ce-ti ofera, de pilda, proza, poezia sau filmul" Peca Stefan, dramaturg

FEEDBACK "Simt ca mi se potriveste teatrul cel mai bine si scriu pentru teatru, asta inseamna ca pot sa scriu pentru maximum, sa zicem, 2.000 de oameni pe seara, daca ajung pe Broadway. E perfect, nu am nevoie de mai mult" Peca Stefan, dramaturg

A FI SAU A NU FI...UNDERGROUND

THE SUNSHINE PLAY. S-a jucat la Dublin Fringe Festival Fireste, piesele au inceput sa curga din adancurile mintii, umplang pagini si pagini de texte apreciate la New York, unde Stefan a studiat "scriitura dramatica", apoi la Royal Court in Anglia, si recent la Dublin Fringe Festival. "Colours", "Romania 21", piese scrise in engleza, au repurtat un adevarat succes la publicul new-yorkez, "The Truth About the Life and Death of Curt Cobain" a cucerit englezii. Ultima piesa, "The Sunshine Play", in regia Anei Margineanu, comisionata de Festivalul de la Dublin - unul dintre cele mai importante festivaluri independente de teatru din Europa (27.09-2.10), a fost scrisa in cateva zile, ca o provocare de a scrie si a juca acolo in engleza. Dramaturg rezident al Teatrului Luni de la Green Hours, Peca a castigat concursul "dramAcum" (2002), este unul dintre cei cinci dramaturgi implicati in spectacolul "89,89... fierbinte dupa 89" de la teatrul Foarte Mic, iar piesele "Punami" si "Ziua Fututa a lui Nils" s-au jucat la Bulandra. La 14 octombrie, la Arcub, a avut loc premiera piesei "I Hate Helen".