Marcel Iureş: “Festivalul de Teatru a înviat un oraş”

Spectacolul care îi are protagonişti pe Marcel Iureş şi George Mihăiţă, “Păi... despre ce vorbim noi aici, domnule?”, a fost prezentat vineri, 2 mai, la Festivalul de Teatru Caracal. Montarea Teatrului ACT, realizată pe textul lui Cătălin Ştefănescu, după romanul “Moromeţii” al lui Marin Preda, în regia lui Alexandru Dabija, a avut un succes imens la public, mai ales că această producţie nouă a putut fi văzută în Teatrul “Ştefan Iordache”, cu acest prilej, înainte ca să ajungă în alte locuri din ţară. Până acum, spectacolul s-a jucat doar la sediu.

Marcel Iureş, care a fost şi la alte ediţii ale festivalului, ne-a spus, referitor la relaţia scenă – spectator, că e ceva osmotic, e o întrepătrundere, că se creează “un răspuns echivalent cu vibraţia oamenilor, cu ce au ei în capul pieptului, cu dulceaţa din sufletele lor şi cu generozitatea lor”.Totodată, el şi-a exprimat uimirea că în cei patru ani de când există, Festivalul de la Caracal a “înviat un oraş, l-a îmbogăţit” şi că acest lucru “spune foarte multe” despre cei care l-au iniţiat şi îl organizează, dar şi despre oamenii care vin să vadă teatru.

“E semn de bucurie (...). E bine făcut şi e făcut cu drag”, afirma Marcel Iureş, care susţinea totodată că astfel oamenii sunt “mângâiaţi” pe suflet, şi nimeni nu îi poate certa că nu au avut până de curând “gustul pentru teatru”.

La rândul său, George Mihăiţă a afirmat: “Vin la acest festival de fiecare dată cu mare bucurie. Este o scenă atât de intimă, cu o sală atât de intimă şi cu o rezonanţă atât de mare. Ca să nu mai spun de publicul doritor să ne revadă (...). Am impresia că vin la prieteni”. George Mihăiţă speră că prima ieşire din Bucureşti a acestui spectacol le va purta noroc, căci e vorba “de un festival, care are, undeva, o stea a lui”. “Steaua nu a apărut întâmplător... Iar reacţiile de după spectacol aproape că ne obligă să mai venim şi să bucurăm publicul. Noi avem nevoie de aplauze, de respect şi ne bucurăm atunci când ştim că am creat o stare de aşteptare... Se bucură oraşul. E un semn că acea stea nu se va stinge curând”, ne-a spus Mihăiţă.

Succes mare, dar la publicul mic, a avut şi spectacolul pentru copii “Fata babei şi fata moşneagului”, după Ion Creangă, în regia lui Daniel Stanciu (producţie a Teatrului Ţăndărică), jucat sâmbătă, 3 mai, în prima parte a zilei. Reacţia de bucurie de la final a fost dovada că cel mai mic public poate fi învăţat să meargă des la teatru, dacă micuţii vor avea parte de spectacole care să le atragă atenţia şi să-i intereseze, să-i ajute să intereacţioneze cu actorii, aşa cum s-a întâmplat la reprezentaţia cu “Fata babei...”.

Ultimele două seri (3 şi 4 mai) din ediţia a IV-a a Festivalului de Teatru Caracal, ediţie dedicată lui Radu Beligan, prezent aici în primele trei zile, îl au în centru pe Horaţiu Mălăele, înconjurat de actori cu care îi place să pătrundă mereu în misterele artei teatrale.

Sâmbătă, publicul a fost la “Cafeneaua” – da, acel spectacol pe care Mălăele l-a montat cu 18 ani în urmă şi jucat îndelung la Teatrul Bulandra. După o pauză, spectacolul a fost reluat, pe scena Palatului Copiilor.

“Cafeneaua” de Sam Bobrick şi Ron Clark, în regia lui Horaţiu Mălăele, are trei personaje interpretate de: Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru şi Emilia Popescu. Şi de data aceasta, spectatorii au fost generoşi, aplaudând actorii.

Dana Dogaru, care a mai jucat pe această scenă, era fascinată de reacţiile publicului. “Aici e un public minunat, un teatru minunat, ceea ce ne obligă pe noi actorii să dăm ce e mai bun. E ca o oază, pentru că rar întâlnim un asemenea loc şi un asemenea public... Acustica teatrului este extraordinară. Se aude şi cea mai mică şoaptă din sală...”.

Emilia Popescu, care a jucat pe scena Teatrului “Ştefan Iordache” chiar la inaugurarea de după restaurare, în spectacolul “Străini în noapte”, dar şi anul trecut, în “Pescăruşul” (Teatrul de Comedie), speră să mai vină, după cum ne-a şi spus.

“Teatrul poate dezvolta o comunitate, o poate îmbogăţi spiritual, o poate face să-şi dorească ceva. Mă bucur că a plăcut spectacolul nostru, creat de 18 ani - are vârsta pe care o are şi fiica mea... Spectacolul s-a modificat, în bine. S-a maturizat. S-a îmbogăţit. Textul nu s-a schimbat. În primul rând am evoluat noi. Acum nu-mi place cum eram în acest spectacol înainte. Sunt conştientă că aşa trebuia să fie de la început, cum este acum. Dar eram la altă vârstă, desigur... Oamenii simt spectacolul, chiar dacă ei nu ştiu să explice, dar noi, de pe scenă, simţim cum ei vibrează şi e mare bucurie”, a mărturist Emilia Popescu

Duminică seara, publicul din festival a fost ademenit cu “Scrisoarea”, după “O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, în regia lui Mălăele. Spectacolul Teatrului Naţional din Bucureşti îi are în distribuţie pe Mircea Rusu, Horaţiu Mălăele, Virgil Ogăşanu, Mihai Calotă, Eduard Adam, Mihai Constantin, Marcelo-S Cobzariu, Marius Rizea, Raluca Petra şi Victoria Dicu.