Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regizorul Toma Enache a reușit să construiască un univers teatral impregnat de iconografia campaniilor contemporane, pornind de la replica antologică a Cetățeanului turmentat din piesa de teatru „O scrisoare pierdută”: „46 roșii de-ai noștri și 14 albaștri de-ai lor”.
Într-o prezentare interactivă, publicul primește stegulețe roșii și albastre, iar cabinele de vot - două instalații mobile, recognoscibile instant - devin personaje scenice, completând logica electorală burlescă imaginată de Caragiale.
Momentul de referință al reprezentației este cel în care personajul antologic al lui Caragiale, Cetățeanul turmentat, se rotește în cabina mobilă: „nu mai știm dacă amețeala e de la băutură sau de la mecanismul electoral însuși”.
Piesa pusă în scenă de Toma Enache reușește rara performanță de a fi, simultan, clasică și inovatoare. Fără a modifica textul, regizorul creează un limbaj scenic nou, viu, coerent și profund actual.
Este un spectacol care respectă cu fidelitate textul caragialesc, dar îl reactivează cu libertate artistică și inteligență contemporană.
A cucerit publicul bucureștean
Montarea clasică semnată de regizorul Toma Enache pentru „O scrisoare pierdută” - una dintre piesele fundamentale ale teatrului românesc - a fost, în premiera de la Opera Națională București, pe 18 noiembrie, o demonstrație de modernitate subtilă, inteligență teatrală și respect absolut pentru Caragiale.
Publicul Operei Naționale din București a fost cucerit și de inovația și perspectiva scenografică - fundalul și covorul de scenă conceput ca un plic uriaș, deschis, din care personajele ies, la propriu.
În spate, apar afișe electorale și simboluri ale instituțiilor pe care le controlează - casa devine, în același timp, birou de partid și culise ale puterii.
Caragiale, adus în contemporaneitate
Enache construiește un duo comic antologic, în spiritul marilor perechi din istoria cinematografiei. Farfuridi și Brânzovenescu devin un cuplu al sincron-absurdului, jucând replicile lui Caragiale cu precizie și un comic de situație impecabil.
Finalul este apoteotic, aducând strada pe scena Operei, cu urările lui Caragiale, cântate la acordeon, într-o expunere muzicală carnavalescă, ironică și exuberantă, încheind spectacolul cu o energie perfect în spiritul autorului.
Echipa de actori excepțională, reunind unele dintre cele mai puternice nume ale scenei românești contemporane. Aurelian Temișan - Ștefan Tipătescu; Monica Davidescu - Zoe Trahanache; Valentin Teodosiu - Zaharia Trahanache; Ovidiu Cuncea - Nae Cațavencu; Marius Rizea - Ghiță Pristanda; Claudiu Bleonț - Agamemnon Dandanache; Emanuel Varga - Tache Farfuridi; Dan Istrate - Iordache Brânzovenescu; Cosmin Vîjeu - Cetățeanul turmentat și Ștefan Pârnuș - Ionescu / Popescu - o distribuție care îl reinterpretează și îl dinamizează pe Caragiale, aducându-l în contemporaneitate.
Decorurile și jocul de culori al costumelor
Scenografia lui Vladimir Turturică folosește decoruri mobile: casa prefectului Tipătescu și casa lui Trahanache sunt două fețe ale aceluiași spațiu. Ele există în același loc, doar că sunt întoarse în momente diferite.
„În această viziune poetic-academică, scrisoarea pierdută nu este doar declanșatorul intrigii, ci generatorul universului: lumea politică, domestică și socială se naște, se agită și se consumă în interiorul acestui plic monumental. Este o alegorie vizuală puternică: Caragiale devine un autor care arată cum o simplă hârtie poate pune în mișcare întreaga realitate a puterii”, comentează criticul Corina Ceaușescu.
Se adaugă ștampila uriașă de vot, pe roți, una dintre cele mai puternice invenții regizorale.
„Actorii urcă în interior, pe trepte și ies „de acolo” pentru a ține discursurile, ca și cum ar fi născuți din mecanismele votului. Este o imagine scenică de mare impact vizual și simbolic”, mai comentează Corina Ceaușescu.
La toate aceste creații scenografice și regizorale se adaugă și costumele Doinei Levintza - personajele sunt îmbrăcate în costume monocrome care alcătuiesc un univers alb-negru elegant, riguros și satiric.
Zoe este singura pată de culoare - îmbrăcată în roșu și mov, devenind centrul de energie și putere al spectacolului
În economia scenografiei, dublată de costume, polițistul are și un accent roșu, un detaliu de autoritate perfect plasat.
În același joc al simbolisticii, apar și veste cu imprimeu de bancnote, având chipul lui Caragiale, o idee vizuală strălucită, transformându-l pe autor în „moneda de schimb” a lumii pe care a ironizat-o.
Următoarele reprezentații din țară
Următoarele reprezentații vor fi la Bacău, la Teatrul de Vară „Radu Beligan”, pe 8 decembrie; la Casa de Cultură a Sindicatelor din Pitești, pe 9 decembrie; la Casa de Cultură a Sindicatelor din Râmnicu Vâlcea, pe2 februarie - premiere. Apoi, la cererea publicului, spectacolul se va relua pe scena Operei Naționale din București, pe 9 februarie 2026.
Urmează noi premiere, la Opera Națională din Timișoara, pe 16 februarie, apoi la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, pe 24 februarie, la Centrul Cultural „Ion Besoiu” din Sibiu, pe 2 martie și multe altele, la Galați, Oradea, Baia Mare și Târgu Mureș, până pe 9 mai 2026.
Citește pe Antena3.ro
