Omul de teatru şi fantomele

PREMIERĂ ● Între uitare, odihnă şi împăcarea cu sine
"Sînt obosit de atîta teatru", scrie George Banu în "Odihna" – text care a văzut lumina rampei recent, la Teatrul "Tony Bulandra" din Tîrgovişte, în regia lui Mihai Măniuţiu. Dar, spune distinsul critic, a mă odihni înseamnă a sacrifica teatrul, iar odihna adevărată este un act de curaj.

PREMIERĂ ● Între uitare, odihnă şi împăcarea cu sine
"Sînt obosit de atîta teatru", scrie George Banu în "Odihna" – text care a văzut lumina rampei recent, la Teatrul "Tony Bulandra" din Tîrgovişte, în regia lui Mihai Măniuţiu. Dar, spune distinsul critic, a mă odihni înseamnă a sacrifica teatrul, iar odihna adevărată este un act de curaj.

Totuşi, să-i dai spiritului odihnă, pentru că odihna e pacea somnului, e uitare. Să te odihneşti înseamnă revenirea de tine însuţi. Odihna îţi dă împăcare cu tine însuţi. E odihna tăcerii. O tăcere impusă.

Asemenea aforisme l-au impresionat probabil pe Măniuţiu cînd a hotărît să monteze spectacolul "Odihna sau Puţin înaintea sfîrşitului". El a văzut în aceste enunţări cugetate ale lui Banu o renunţare la ceea ce omul de teatru a făcut o viaţă. Pentru a reda "odihna" aşa cum o descrie George Banu, regizorul intercalează în scenă povestirea personajului (rolul Omului de teatru este interpretat de Marian Rîlea) cu mişcarea, cu dansul (coregrafia – Vava Ştefănescu), cu montajul video. Este de fapt o "încăierare" a gîndurilor autorului cu fantomele. În momentul în care spune cu glas tare că vrea odihnă, că renunţă, că vrea pauza regăsirii de sine, fantomele teatrului îl năpădesc. O lume a fantomelor se ţine de el. Astfel, personajul principal retrăieşte memoria teatrului, căci viaţa lui a fost şi rămîne această artă efemeră.

RETRĂIREA TEATRULUI. Regizorul aduce în scenă, alături de cel care vrea să se odihnească, Femeia păpuşă (interpretată de Vava Ştefănescu), dezlănţuită, care încearcă să-i ţină vie această stare celui ce vrea o pauză; Păpuşa (fetiţa de cîţiva anişori Alexandra Mocanu), pe care Omul de teatru o tot duce din calea sa, dar ea revine aidoma jucăriei pornite cu cheia; două Spectre kantoriane şi unul cehovian, un Androgin, două măşti. În lupta cu aceştia, artistul retrăieşte ceea ce a fost important pînă acum în viaţa sa. Totuşi, îi "joacă" aşa cum vrea el. Îi mişcă pe o tablă, supraveghindu-i. Scriind şi povestind despre odihnă, Omul de teatru se odihneşte.

Contribuie la originala gîndire regizorală şi la preţioasele "aforisme" şi designul sonor ce poate fi un personaj doar auzit, precum şi decorul înţesat cu elementele realului şi imaginarului. Din montajul video pot fi desprinse cîteva memorabile imagini.

Este oarecum un spectacol-poem. E a doua parte dintr-o trilogie gîndită de Mihai Măniuţiu. Prima parte a fost "Uitarea", pe un text al lui George Banu, montat la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca. Despre a treia parte nu vorbesc nici autorul, nici regizorul.

SUPERSTIŢII. Premiera spectacolului "Odihna" a avut loc în cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului Artelor Spectacolului "Babel Fast" de la Tîrgovişte, desfăşurat în perioada 13-18 iunie. În ziua premierei, George Banu, profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle – Paris, a ţinut şi o conferinţă – tip colocvial –, intitulată "Cabina actorului. Superstiţii", vorbind despre "originile rituale ale teatrului", despre tipul de superstiţii ce privesc lumea teatrului, exemplificînd cu diverse cazuri din viaţa unor mari actori ai lumii, mai mult sau mai puţin superstiţioşi. Apropo, tema "Babel Fast" a fost "Superstiţii".

Festivalul a avut la această a doua ediţie de toate: spectacole în teatru, în stradă, concerte în aer liber, expoziţii, lansări de carte, întîlniri în curtea teatrului. Iniţiatorul şi animatorul acestui festival, regizorul şi scenograful Mc. Ranin, afirmă despre festival, care are ca simbol Turnul Babel, că trăim cu toţii într-un turn agăţat de cer, un Babel tîrgoviştean, în jurul căruia au venit lituanieni, coreeni, nemţi, francezi, armeni şi români, împreună căutînd salvarea prin artă.

ORIGINAL. Unul dintre cei mai apreciaţi scenografi ai lumii, francezul Jean-Guy Lecat, care a lucrat în ultimii 35 de ani pentru regizorul Peter Brook, a susţinut la Tîrgovişte un colocviu despre arta scenografică pentru studenţii Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti şi nu numai. Exemplele sale au fost uimitoare, dat fiind faptul că a creat de-a lungul anilor, pornind de la zero, peste 200 de spaţii teatrale în întreaga lume.

Foarte, foarte buni...

... aşa pot fi caracterizaţi actorii Teatrului OKT din Vilnius, Lituania, care au deschis la 13 iunie Festivalul Babel cu spectacolul "Chip de foc" de Marius von Mayenburg, în regia unuia dintre cei mai titraţi creatori europeni, Oskaras Korsunovas. Conceptul regizoral, interpretarea, scenografia, muzica – toate s-au unit în ceea ce poate să însemne "teatru perfect". Spectacolul a fost prezentat la cele mai mari festivaluri din lume şi programat, de obicei, în deschiderea manifestărilor, ca un model în arta teatrală contemporană. Este considerat, de fapt, o operă de artă, ce deschide "capacitatea de a vedea de foarte aproape fiinţa umană". Regizorul lituanian a vizitat oraşul Tîrgovişte în luna februarie şi a promis atunci conducerii Teatrului "Tony Bulandra" că va monta aici un spectacol. Să rupi o asemenea promisiune unui regizor de calibrul lui Korsunovas este o minune.