Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intr-o seara din toiul acestei veri, la Godot Cafe-Teatru din Centrul Vechi al Bucurestiului, spatiu prielnic unui eveniment cultural care sa-ti dea satisfactia petrecerii clipelor vrednice de aducere-aminte, am vazut "Marea iubire a lui Sebastian". Pe afis e trecut "spectacol-lectura", dar, urmarind de la inceput si pana la sfarsit ceea ce se intampla pe mica scena de aici, iti spui ca "lectura" tine de fapt de piesa din piesa, ca se lectureaza fragmente dintr-o piesa care genereaza, partial, subiectul spectacolului, "Jocul de-a vacanta".
Mai bine zis, Rodica Mandache si Marius Manole – protagonistii din "Marea iubire a lui Sebastian" – isi interpreteaza rolurile firesc, ca doi actori inzestrati cu mult talent precum sunt, rostind replicile fara a le citi, desi sta fiecare la o masuta pe care pot fi si niste foi de hartie. Ei joaca. Ea o intruchipeaza pe Leni Caler, o faimoasa actrita din perioada interbelica, ajunsa la batranete, iar el pe tanarul Mihail Sebastian, romancier si dramaturg, mort la 38 de ani si care a iubit-o cu patima pe aceasta femeie. In stanga si in dreapta lor sunt pe scena Ana Ioana Macaria si respectiv Istvan Teglas, actorii care "interpreteaza" personajele de baza ale piesei lui Sebastian – "Jocul de-a vacanta". Povestea scenica este inchegata pe "baza unor fragmente din insemnarile lui Leny Caler, din "Jurnalul" lui Mihail Sebastian si evident din piesa amintita. In centru e "povestea de iubire dintre scriitor si Caler" sau mai degraba e o relatare comentata cu mult har despre dragostea ce i-a purtat-o Sebastian femeii, care poate nu l-a iubit niciodata.
Rodica Mandache o joaca pe Leni atat la varsta "aducerilor-aminte", cat si la tinerete, la fel de expresiv. Ochii, mainile, vocea plamadesc acelasi personaj, dar intre doua distante de timp apreciabile. Alaturi, o prezenta aievea – Mihail Sebastian pe care Marius Manole il intruchipeaza, dar personajul este de fapt imaginar. Dialogul dintre cei doi, desi inchipuit, prezinta doua firi diferite: una – fericita de dragostea ce i s-a adus, alta – suferinda de dragoste pentru femeia maritata si iubita de mai multi barbati. Marturisirile actritei, ajunsa la adanci batraneti (Leni Caler a trait 88 de ani), despre dragostea scriitorului pentru ea vin ca urmare a faptului ca trei nopti la rand ea l-a visat pe Sebastian. Isi aminteste cum l-a cunoscut, abordandu-l si marturisindu-i cat de mult o fermecau cronicile scrise de el despre teatru. Fara resemnare, ca o dulce amintire, fara suferinta, ea asista la suferinta omului care a iubit-o, care crea personaje pentru ea. Acest "temut autor al cronicilor dramatice" era prins in "mreaja" fortei unei femei ce nu stia sa iubeasca, ci era inamorata de scrisul lui. Doar spre apusul vietii, Leni incearca sa constientizeze profund cat de mult a fost iubita de acest om. Si ce descopera? Ca "cel mai trist e ca pot trai fara iubire", precum "marturisea" prin vocea Rodicai Mandache.
Toata aceasta "lectura" admirabil jucata e pe fondul unei muzici bine alese, din epoca. E o muzica diversa, pe potriva ideii acestui spectacol, pe potriva starii actritei imbatranite si rasfatate in tinerete, pe potriva invocarii suferintei tanarului prozator, cel care isi propusese sa scrie o piesa in trei acte, pentru idealul sau de fericire. Spectacolul este si o fila frumoasa de literatura. "Parcursa" astfel la Godot Cafe-Teatru de un public dornic sa savureze din adevarata cultura in amurgul unei zile de vara, ai senzatia unei boemi de altadata.
Spectacolul "Marea iubire a lui Sebastian" este programat in acelasi loc, la 19 august.
Citește pe Antena3.ro
