Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Teatrul Maghiar de Stat din Cluj prezintă miercuri, 10 iunie, ora 20.00, premiera online POOL (no water) de Mark Ravenhill / Performance.Theatre.Film. Acesta va fi disponibil online, pe site-ul www.eventim.ro, în perioada 10 iunie – 10 iulie 2020.
Proiectul este semnat de: Radu Nica, Andu Dumitrescu, Vlaicu Golcea, cu participarea actorilor: András Buzási, Andrea Kali, Csaba Marosán, Kinga Ötvös, Csilla Varga. Asistent de proiect: Melinda Kántor.
POOL (no water) este o satiră cinică la adresa lumii artistice și a mediocrității ei morale. E însă și o piesă despre societatea de azi, în care până și dreptul asupra imaginii propriului corp este negociabil. Ravenhill supune supraestetizarea lumii reale și înscenarea vieții private unui tir acid, căci însuși corpul uman, ca depozit identitar fundamental, a devenit un produs supus regulilor pieței.
Vorbind despre acest proiect, regizorul Radu Nica își amintește: “Deși sentimentul de acum e unul plăcut, POOL a avut o naștere grea și o perioadă de gestație pe măsură. Acum doi ani am făcut castingul, apoi proiectul s-a amânat sine die. Fusese celebrul an 2018, aniversarea Centenarului Unirii, care s-a remarcat nu prin proiecte pe măsura aniversării, ci prin tăieri masive din bugetele de producție. Ca să fiu foarte sincer, nici nu credeam că se va mai face spectacolul, însă perseverența conducerii Teatrului Maghiar din Cluj a făcut posibilă reluarea colaborării în 2020. Între timp ne-am schimbat destul de mult cu toții, (inclusiv optica asupra teatrului), așa că am simțit nevoia de a deturna miza inițială: din teatru fizic într-un proiect performativ de tip itinerant. Spațiul în sine urma să fie un imens atelier, o instalație formată din mai multe stații, în care ne propusesem să aibă loc o serie de momente-lucrări.
Însă chiar în ziua în care ne-am revăzut după acești doi ani la repetiții, s-a decretat starea de urgență, dominanta acelei întâlniri nemaifiind textul la care urma să lucrăm, ci frica de boală și necunoscut, pe care le simțeam atunci acut cu toții. Prin urmare am decis că nu putem face abstracție de asta și am optat pentru o a treia abordare, pornind exact de la ideea izolării tuturor, urmând ca producția să devină un soi de jurnal de creație în condiții de autoizolare a artiștilor implicați. Așa se face că proiectul a devenit unul colectiv în cel mai adevărat sens al cuvântului, dependența unul de altul, responsabilizarea tuturor membrilor echipei a căpătat cu totul alte valențe decât se întâmplă de obicei într-un proiect teatral. Căci brusc creația în timp real – cea în care regizorul dă indicații actorului și acesta o duce mai departe ș.a.m.d. - a devenit imposibilă, iar întâlnirile pe Zoom și-au atins destul de repede limita, ele neputând fi mai mult decât un mod de a schimba informații și direcții de căutare, iar procesul creativ a ajuns să fie un lung schimb de du-te vino destul de anevoios, bazat adesea pe principiul try and error. Pentru stabilirea situațiilor, acțiunilor și a cadrelor am fost nevoiți să intrăm virtual în căminele și intimitatea fiecăruia, iar toți performerii au trebuit să-și transforme paturile conjugale în obiecte de decor, propriile haine în costume ale personajului interpretat sau copiii în cameramani sui generis. Ca să nu mai vorbim de faptul că mai toți am trecut printr-o perioadă forțată de acomodare cu tehnica, ceea ce pentru mulți dintre noi a fost un proces destul de frustrant și cronofag. Un adevărat deliciu și semn de mare curaj (cu o doză de inconștiență, firește) a fost faptul că toată lumea, fără excepție, a fost deschisă, receptivă, dispusă mereu să încerce lucruri noi, să învețe și să dovedească un apetit neobișnuit pentru plonjare în necunoscut.”
Drepturile de autor ale acestui text au fost furnizate de către Judy Daish Associates Ltd. (UK) și Hofra Kft. (www.hofra.hu). Traducerea în limba română este semnată de: Dragoș Alexandru Mușoiu.
Vizionarea este recomandată tinerilor peste 16 ani!
Citește pe Antena3.ro
