PREMIERA spectacolului LOZUL CEL MARE de Șalom Aleihem, la Teatrul Evreiesc de Stat

Traducerea în limba română: I. Ludo

Regia artistică: Andrei Munteanu

Decor: Puiu Antemir

Asistent decor: Cosmin Stancu

Costume: Mirela Trăistaru

Asistent costume: Miruna Rădulescu

Ilustrația muzicală: Efim Ciornîi

Citește pe Antena3.ro

Un avion de pasageri s-a prăbușit și a luat foc în Kazahstan. Momentul a fost filmat. 32 de oameni au supraviețuit miraculos

Orchestrația: Dragoș Stama

Coregrafia: Lilian Cărăuș

Gen: Comedie muzicală

Limba: Idiș (cu titrare în limba română)

Durata: 120 minute (fără pauză)

Distribuții (14 / 15 decembrie):

Șimele Soroker: Veaceslav Grosu

Eti-Meni: Arabela Neazi / Geni Brenda Vexler

Beilke: Lorena Luchian

Motl: Andrei Bibire

Kopl: Andrei Miercure

Soloveitșik: Mihai Ciucă

Dl Koltun: Marius Călugărița

Solomontșik: Mihai Prejban

Dl Himlfarb: George Remeș

Dl Fain: Nicolae Călugărița

Madam Fain: Roxana Guttman

Mendl: Mircea Drîmbăreanu

Perl-chioara: Dorina Păunescu

Iokheved: Anka Levana / Alina Tomi

Rubintșik: Darius Daradici

Vigdortșik: Neculai Predica

Băcanul: Nicolae Botezatu

Măcelarul: Viorel Manole

Dl Șraibman: Mircea Dragoman

Erika: Viorica Predica

Lilli: Meda Topîrceanu

Liuba: Luana Stoica

Madam Goldentuler: Cristina Cîrcei

O evreică bătrână: Mirela Nicolae

Un croitor bătrân: Lilian Cărăuș

Chelnerița: Isadora Băltățeanu

Chelnerul: Filip Popescu

Sinopsis:

Spectacolul Lozul cel Mare de Șalom Aleichem – o comedie muzicală despre moravurile parveniților și aventura croitorului îmbogățit peste noapte. Piesa, ca majoritatea pieselor lui Șalom Aleichem înfățișează lumea evreiască a croitorilor și micilor meșteșugari, alergând după un chilipir fără să izbutească vreodată să dobândească altceva decât comoara cinstei și a demnității umane. Te întrebi citindu-l sau ascultându-l de pe scenă, cum de, văzând atâta amărăciune și umilință și atâtea înfrângeri, a mai putut autorul să râdă? Dar, e simplu. Forța de a râde autorul a dobândit-o de la chiar eroii săi, lumea pe care a zugrăvit-o își afla tăria de a exista, de a supraviețui, de a-și depăși condiția, în capacitatea de a râde de necazuri. Amărâtul croitor din Lozul cel Mare înfruntă sărăcia râzând, râde de creditori, râde chiar de sine însuși, când se vede îmbogățit peste noapte și râde când pierde totul. Rareori Șalom Aleichem râde cu sarcasm, cel mai adesea ironia lui e dublată de multă duioșie, are aerul unei dojane părintești. O atitudine de un adânc umanism, de profundă dragoste pentru semeni, descifrăm în mesajul lui.