Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Traducerea în limba română: I. Ludo
Regia artistică: Andrei Munteanu
Decor: Puiu Antemir
Asistent decor: Cosmin Stancu
Costume: Mirela Trăistaru
Asistent costume: Miruna Rădulescu
Ilustrația muzicală: Efim Ciornîi
Orchestrația: Dragoș Stama
Coregrafia: Lilian Cărăuș
Gen: Comedie muzicală
Limba: Idiș (cu titrare în limba română)
Durata: 120 minute (fără pauză)
Distribuții (14 / 15 decembrie):
Șimele Soroker: Veaceslav Grosu
Eti-Meni: Arabela Neazi / Geni Brenda Vexler
Beilke: Lorena Luchian
Motl: Andrei Bibire
Kopl: Andrei Miercure
Soloveitșik: Mihai Ciucă
Dl Koltun: Marius Călugărița
Solomontșik: Mihai Prejban
Dl Himlfarb: George Remeș
Dl Fain: Nicolae Călugărița
Madam Fain: Roxana Guttman
Mendl: Mircea Drîmbăreanu
Perl-chioara: Dorina Păunescu
Iokheved: Anka Levana / Alina Tomi
Rubintșik: Darius Daradici
Vigdortșik: Neculai Predica
Băcanul: Nicolae Botezatu
Măcelarul: Viorel Manole
Dl Șraibman: Mircea Dragoman
Erika: Viorica Predica
Lilli: Meda Topîrceanu
Liuba: Luana Stoica
Madam Goldentuler: Cristina Cîrcei
O evreică bătrână: Mirela Nicolae
Un croitor bătrân: Lilian Cărăuș
Chelnerița: Isadora Băltățeanu
Chelnerul: Filip Popescu
Sinopsis:
Spectacolul Lozul cel Mare de Șalom Aleichem – o comedie muzicală despre moravurile parveniților și aventura croitorului îmbogățit peste noapte. Piesa, ca majoritatea pieselor lui Șalom Aleichem înfățișează lumea evreiască a croitorilor și micilor meșteșugari, alergând după un chilipir fără să izbutească vreodată să dobândească altceva decât comoara cinstei și a demnității umane. Te întrebi citindu-l sau ascultându-l de pe scenă, cum de, văzând atâta amărăciune și umilință și atâtea înfrângeri, a mai putut autorul să râdă? Dar, e simplu. Forța de a râde autorul a dobândit-o de la chiar eroii săi, lumea pe care a zugrăvit-o își afla tăria de a exista, de a supraviețui, de a-și depăși condiția, în capacitatea de a râde de necazuri. Amărâtul croitor din Lozul cel Mare înfruntă sărăcia râzând, râde de creditori, râde chiar de sine însuși, când se vede îmbogățit peste noapte și râde când pierde totul. Rareori Șalom Aleichem râde cu sarcasm, cel mai adesea ironia lui e dublată de multă duioșie, are aerul unei dojane părintești. O atitudine de un adânc umanism, de profundă dragoste pentru semeni, descifrăm în mesajul lui.
