Spectacole absolut remarcabile de operă și balet, în a doua parte a lunii octombrie, pe scena Operei Naționale București

Frumoasa din pădurea adormită (de Piotr Ilici Ceaikovski) – miercuri, 23 octombrie, ora 18:30

Aducerea în zilele noastre a unor povești cu semnificații atemporale a devenit o tentație irezistibilă pentru coregrafii din întreaga lume. Baletul Frumoasa din pădurea adormită de Piotr Ilici Ceaikovski – inspirat de basmul omonim La belle au bois dormant de Charles Perrault (1697) – a avut premiera mondială la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg (1890) în coregrafia lui Marius Petipa. A intrat rapid și definitiv în repertoriul internațional standard de balet clasic. Frumoasa din pădurea adormită a cunoscut în ultimele decenii atât regândiri semnificative ale libretului, cât și ale vocabularului coregrafic. Câteva dintre variantele moderne au aruncat o lumină nouă asupra poveștii cât și uneori asupra muzicii. Transpusă în filme de lungmetraj, spectacole de păpuși, musical-uri sau desene animate, povestea Frumoasei din pădurea adormită continuă să fascineze generațiile de copii și bunci.

Aida (de Giuseppe Verdi) – vineri, 25 octombrie, ora 18:30

Opera Aida de Giuseppe Verdi – având un libret semnat de Antonio Ghislanzoni –, a fost inspirată dintr-o veche legendă din anti­chitatea egipteană. Este considerată un indiscutabil vârf de gamă în creația verdiană. Povestea i-a fost oferită scriitorului Camille du Locle, directorul Operei Comice din Paris, de către savantul egiptolog francez Auguste Mariette, primul director al muzeului din Cairo, distins de autoritățile egiptene cu titlul de bey (de unde numele de Mariette Bey cu care semnează în publicaţiile epocii). Acțiunea se petrece în Egiptul antic și a avut premiera la inaugurarea Operei din Cairo, la 24 decembrie 1871, moment care a coincis în mod fericit și cu celebrarea încheierii lucrărilor la Canalul de Suez. Aida de Verdi nu iși propune numai să prezinte spectatorilor tablouri cu încărcătură istorică, ci și să le înfățișeze o poveste tragică de iubire în care tema principală este dragostea, sub toate formele ei, de la cea dintre un bărbat și o femeie la dragostea de patrie, respectul și iubirea față de părinți. Temele secundare sunt sacrificiul din iubire, respectul față de lege și stat, condiția umilitoare a celor înfrânți și aroganța învingătorilor, invidia și gelozia ca motoare principale pentru acțiunile personajului negativ, prințesa egipteană Amneris.

Citește pe Antena3.ro

Imagini fără precedent cu suprafața Soarelui, la cea mai înaltă rezoluție de până acum: „Arată în detaliu frumusețea câmpului magnetic”

Don Quijote (de Ludwig Minkus) – sâmbătă, 26 octombrie, ora 18:30

Baletul Don Quijote de Ludwig Minkus – inspirat de arhicunoscutul roman Don Quijote de La Mancha al scriitorului spaniol Miguel de Cervantes – a avut premiera mondială la Teatrul Balșoi din Moscova (1869), în coregrafia lui Marius Petipa. Chiar dacă povestea lui Don Quijote a servit drept sursă de inspirație pentru mai multe spectacole de balet create de coregrafi renumiți, versiunea prezentată la Teatrul Bolșoi în 1869, rezultată din colaborarea dintre Marius Petipa și Ludwig Minkus, a adus nu doar un succes remarcabil, ci și titlul de compozitor oficial al Baletului Imperial de la Sankt Petersburg lui Minkus. Muzica captivantă a compozitorului a fost perfect sincronizată cu ritmul și farmecul melodic al spectacolului, avându-i ca protagoniști pe îndrăgostiții Kitri și Basil, precum și pe Don Quijote. Inspirat de frumusețea lui Kitri, pe care o confundă cu Dulcineea din visurile sale, Don Quijote pleacă într-o călătorie pentru a-i găsi pe cei doi îndrăgostiți și pentru a-i ajuta să-și împlinească visul de a fi împreună. Cu ingeniozitatea sa, cavalerul reușește să-l convingă pe Lorenzo, tatăl lui Kitri, să accepte căsătoria celor doi, iar astfel, obstacolele întâmpinate de tânărul cuplu sunt depășite cu succes. Povestea se încheie cu o strălucitoare petrecere de nuntă, unde Don Quijote și scutierul său Sancho Panza se alătură sărbătorii. Ritm, culoare, atmosfera plină de viață a unui orășel din Spania, personaje pitorești – care vor fi cu siguranță recunoscute de publicul spectator din celebrul roman omonim semnat de Cervantes –, o coregrafie spectaculoasă cu numeroase momente de virtuozitate în interpretarea unei distribuții de excepție, toate acestea luate împreună formează una dintre cele de mai succes reprezentații de pe scena Operei Naționale București.

Nunta lui Figaro (de Wolfgang Amadeus Mozart) – duminică, 27 octombrie, ora 18:30

Opera bufă Nunta lui Figaro a fost inspirată de comedia omonimă (La Folle Journée, ou le Mariage de Figaro) a lui Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais (1778), muzica fiind compusă de Wolfgang Amadeus Mozart, iar libretul semnat de Lorenzo da Ponte. Nunta lui Figaro este prima operă la care au colaborat Mozart și libretistul Lorenzo da Ponte. Cei doi au mai realizat împreună operele Don Giovanni și Così fan tutte. Mozart a fost cel care i-a adus lui da Ponte o copie a piesei lui Beaumarchais, iar acesta a transpus-o într-un libret în numai 6 săptămâni, traducând textul în italiană, punându-l în versuri și excluzând toate trimiterile politice. Libretul a primit în final aprobarea împăratului Iosif al II-lea, iar premiera a avut loc pe 1 mai 1786, la Burghtheater din Viena (Teatrul Curții Imperiale). În pofida succesului, s-au jucat doar 9 reprezentații. Acestea aveau o durată de 4 ore, iar publicul entuziasmat solicita deseori bis-uri care dublau acest timp. Se pare că, împăratul a emis o hotărâre în legătură cu numărul de bis-uri ce puteau fi acordate în cadrul unei reprezentații cu Nunta lui Figaro. În 1789, spectacolul a fost reluat, Mozart și da Ponte au adus mici modificări muzicale, adaptând partitura pentru interpretarea rolului Susanna. Una dintre marile iubiri ale lui Mozart – Nancy Storace – se spune că a fost interpreta de la premieră a rolului Susanna din Nunta lui Figaro.