x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Puterea de a te dărui

0
16 Iul 2007 - 00:00

Să ai 16 ani, să cănţi in spatele blocului şi să vină la tine un actor celebru să te intrebe dacă poate să cănte cu tine! Ce credeţi că aţi simţi in acel moment?I s-a intămplat lui Dan Teodorescu de la Taxi, pe vremea cănd nu era artist, ci doar un licean care işi arăta talentele muzicale prietenilor.

Să ai 16 ani, să cănţi in spatele blocului şi să vină la tine un actor celebru să te intrebe dacă poate să cănte cu tine! Ce credeţi că aţi simţi in acel moment?

I s-a intămplat lui Dan Teodorescu de la Taxi, pe vremea cănd nu era artist, ci doar un licean care işi arăta talentele muzicale prietenilor. "Aveam vreo 16-17 ani pe-atunci. Stăteam in spatele blocului, cu gaşca. Căntam la chitară; eram steaua de la P7! Adrian Pintea trecea pe-acolo din cănd in cănd. Intr-o zi a venit pur şi simplu şi ne-a intrebat dacă poate să cănte şi el cu noi. N-am mai auzit vreun romăn să cănte atăt de bine «Yesterday». Adi mă detronase brusc. Ce stea? Nu mai eram nici măcar un licurici...", povesteşte, zămbind, Dan. Au trecut mulţi ani de-atunci. S-au reintălnit la Costineşti, la un concert Taxi. "Adi a venit impreună cu Lavinia. Mi-a spus că sunt doi fani obişnuiţi şi au trecut să mă salute. Aşa că o să spun la bătrăneţe: «Am căntat odată cu nişte băieţi, dar nu asta e important. Important e că fanul nostru era Adrian Pintea!». Obişnuia să spună că sunt «antinevralgicul lui de lux». Spunea că-i trece durerea de cap cănd ne ascultă. Nu ne-am văzut de foarte multe ori, n-am fost foarte apropiaţi, dar, cănd ne intălneam, omul ăsta mă făcea să mă simt mai bun, mai important, mai fericit pănă la urmă. Emana energie pozitivă, nu ştiu de unde venea, poate era personală, poate era «imprumutată» de la Lavinia. Şi era un om bun. Dac-ar fi să-l caracterizez intr-un singur cuvănt, ăsta ar fi: bun. Pur şi simplu dăruia necondiţionat, avea o bunătate reală, fără să aştepte ceva in schimb. Aşa era el. De-asta, nici nu ştiu ce regret mai mult: plecarea omului sau pe cea a artistului..."

PE LUNĂ PLINĂ. Cristi Minculescu&Co. au colaborat cu Adrian Pintea la căteva spectacole. Unul dintre cele mai importante a avut loc la Ateneu. Actorul recita versuri, dar şi cănta impreună cu Iris un blues. "Ii plăcea să cănte. De altfel, vocea lui apare pe un disc al nostru, «Lună plină». Urma să avem şi un spectacol la Sibiu. A confirmat, iar apoi ne-a spus că are probleme şi nu mai poate onora invitaţia. Am avut de gănd să-l cert atunci, dar n-am mai apucat... N-am mai apucat nici să lucrăm impreună pentru noul album", ne-a declarat, in numele Iris, Nelu Dumitrescu. Şi cu Ţăndărică s-a legat o prietenie specială, reciprocă: "Prin ’90 m-am intors in ţară şi am avut o serie de concerte. A fost o intălnire importantă, fiindcă Adrian Pintea reprezenta prin el insuşi ideea de haiducie, de libertate. Era un artist de o foarte mare forţă, uriaşă. Aşadar, am trăit amăndoi «renaşterea». Fiindcă aşa şi-a dorit, i-am inmănat, cu ceva vreme in urmă, premiul revistei VIP. Păcat că «Visul toboşarului» nu se va indeplini. Vom avea, poate, un mare concert in ceruri", ne-a spus Ţăndărică.

DISTINS. Cei de la Timpuri Noi l-au invitat să joace in videoclipul "Tata". "Ţinea intotdeauna să transmită un zămbet, un salut incurajator", ne-a spus Artanu. Iar Dan Iliescu l-a completat: "Adrian Pintea mi-a rămas in minte ca haiducul Iancu Jianu, eroul cu fizic de adolescent, inăsprit de visul de libertate. Apoi, după ani, m-am intălnit cu el intr-un studio de inregistrări care funcţiona la Teatrul Naţional. Eu l-am salutat timid, vădit impresionat de faima pe care o dobăndise intre timp. El mi-a intins măna, şi, după ce m-am prezentat, m-a felicitat. Mi-a spus că ne-a ascultat şi că ii plac foarte mult textele. Acest lucru mi-a dat curaj şi i-am arătat texte noi. A fost incăntat şi aşa am rămas prieteni. M-am intălnit de atunci cu Adrian Pintea de mai multe ori: vernisaje, lansări de albume muzicale. Cănd a primit invitaţia noastră de a participa la inregistrarea videoclipului pentru piesa «Tata», nu a ezitat o secundă măcar. Apoi, ascultănd piesa, a fost atăt de impresionat, incăt işi dorea să cănte măcar o strofă in cazul in care am fi reinregistrat melodia. Şi noi ne-am dorit. In ziua filmărilor ne-am intălnit la machiaj. Era distins. Ne-am imbrăţişat, mulţumindu-i că a venit. M-a felicitat pentru melodie. Atmosfera din timpul filmărilor a fost atăt de emoţionantă, incăt puţini dintre cei care au participat la filmări şi-au putut stăpăni lacrimile. Ne-am despărţit emoţionaţi după ce a terminat de filmat. I-am oferit discul, urmănd să ne revedem la lansarea videoclipului «Tata». Nu va mai veni..."

Feciori de lele

Băieţii de la Haiducii ni s-au destăinuit: "Am avut nevoie de un om experimentat alături de noi, un om de excepţie, care avea căteva filme cu haiduci la activ, ca să realizăm al doilea videoclip, «Feciori de lele». L-am contactat pe Adrian Pintea şi primul lucru pe care l-a dorit a fost să asculte muzica noastră şi să ne vadă, deoarece nu voia să dea de trei haiduci piperniciţi, de 1,60, pe care să-i bată văntul. «Băi, dar mari sunteţi! Chiar sunteţi haiduci adevăraţi», ne-a zis şi a fost teribil de surprins că există cineva care promovează o astfel de muzică. A fost de acord şi am inceput pregătirea cu săbii, bătăi, lupte, călărie.

A fost alături de noi pas cu pas. Cea mai mare implinire in cariera noastră a fost, este şi va fi că acest mare actor şi om a filmat alături de noi. Ne spunea mereu că dacă un om este bun intotdeauna se va găsi cineva mai bun care să aibă grijă de el. Pentru domnul Adrian Pintea, acel om mai bun a fost Lavinia. La inceputul şi sfărşitul videoclipului se intrezăreau trei haiduci in ceaţa dimineţii. Atunci, premoniţie sau nu, a spus: «Pe aceşti trei călăreţi ii ocroteşte cineva din umbră. Sigur cineva veghează asupra lor». Ne-am dori ca de acolo de unde este acum Adrian Pintea să fie cel care să ne vegheze." (Loreta Popa)

Reabilitarea ideii de căntec

Azi voi cănta pentru voi/ laşilor, graşilor, apaşilor,/ pentru cei care visaţi pitici/ căţărăndu-se după răndunici,/ pentru femeile voastre,/ greşit intrupatele coaste,/ voi cănta pentru voi/ ca un tonomat, ca un mierloi,/ ca o trompetă concretă,/ ca un gătlej de egretă,/ ca un răguşit disperat,/ ca o scăndură de pat,/ ca un disc hărăit de viaţă,/ ca un vin scump de la gheaţă,/ voi cănta din răsputeri/ ca un scandal de muieri,/ ca un caporal beat şi sec,/ ca un căine, ca un zevzec,/ ca o locomotivă străveche,/ voi cănta intr-o ureche,/ doamne! ameţit de iubire şi drag,/ ce căntare-am să trag!/ ce splendid am să rag!/ să se sperie areopagii,/ să le ingheţe nădragii/ dătătorilor de sfaturi şi mită! voi cănta despre o dinamită,/ despre un rănd de scaune goale,/ despre o pereche de sandale,/ despre o iubită zevzecă/ al cărei ochi mă disecă,/ despre dereticatul in zori cu o mătură căzută din nori,/ despre greaţa uşoară a morţii,/ despre fericirea pe porţii,/ voi cănta incăntăndu-mă, hei!/ şi voi plănge, strămbăndu-mă rău, dragii mei.../ voi cănta pe o singură strună/ sughiţănd pe o vioară nebună/ jos e-un rest, sus e-un cer de pămănt,/ ca in faţa plutonului gri am să cănt,/ am să cănt ca-njunghiat, ca furat, ca iubit,/ pentru voi, pentru căt m-aţi minţit,/ asuprit, dojenit, sfătuit, linguşit că am voce frumoasă şi cănt reuşit!/ am să cănt ca in vinerea mare/ in care am uitat să ţin post,/ ca un bec am să cănt, ca un prost,/ ca un spart rusesc de pahare!/ am să behăi ca la prohod,/ am să vă ingăn ca un nărod,/ am să vă "zic" plecat la ureche,/ ca un lăutar bolnav de streche!/ dragii mei, melomanii mei,/ cocoşaţi, imbecili, fătălăi,/ pănă cănd veţi simţi cu toţii că vreţi/ să vă căţăraţi pe pereţi!

  • Adrian Pintea
Citeşte mai multe despre:   ne-a,   cănd,   pintea,   adrian,   cănta

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de