Fu mai şmecher!

Realizatorii de emisiuni tv au intuit succesul lui nea Mărin la telespectatori chiar de la primul monolog.

După ce Amza Pellea îşi pusese deja amprenta în emisiuni de radio şi teatru tv, Tudor Vornicu l-a invitat pe actor să participe la unul din marile Revelioane TV. Cu o condiţie: “Te rog, să nu vii singur... ia-l şi pe nea Mărin!”. Acesta este începutul carierei în televiziune a lui nea Mărin, aşa cum şi-l aminteşte realizatorul Ovidiu Dumitru.

STRATEGIE. Şi pentru că tot am deschis sacul cu amintiri, iată una de-a dreptul savuroasă: “Prin  1978, pentru o emisiune de «Album duminical», creionasem un spectacol cu public, pentru care trebuia închiriată o sală. Cu mare greutate, doamna Deleanu, directoarea fostului Teatru Giuleşti, ne dădu voie să jucăm spectacolul acolo, sub formula de matineu. Cum aveam distribuţie «grea», în frunte cu Amza Pellea, sala era arhiplină. Pentru că ajungerea la sala Giuleşti era destul de dificilă, mai ales pentru actorii care nu aveau maşină şi jucau seara în spectacol, prezentatorii aveau dificila sarcină, în cazul în care un actor întârzia pe drum, să ţină spectatorii de vorbă, să spună bancuri, până când şeful de orchestră din fosă le făcea semn că respectivul a sosit”, povesteşte Ovidiu Dumitru. Realizatorul avea ideea de titlu de spectacol şi de prezentare: “Cine a găsit o umbrelă?”. Prezentatorii, descurcăreţi, căutau umbrela printre spectatori, până când “întârziatul” apărea pe scenă cu o umbrelă în mână strigând: “N-o mai căutaţi, fraţilor, că am găsit-o eu!”.

FARMECE. “Trece un timp şi nu se auzea nimic de Amza”, continuă Ovidiu Dumitru. “Regizorul de scenă, celebrul Puiu Cişmigiu, la orice întrebare răspundea agasat: «Ce vă interesează, mai e până la nea Mărin, vedeţi-vă de treabă!». În sfârşit, sosi şi momentul mult aşteptat, prezentatorii dădură să înceapă «umplutura» cu umbrela, dar brusc dinspre unul din arlechine apăru Amza, cu o umbrelă deschisă, şi începu în graiul lui nea Mărin: «Măi nepoate, dintre toate lucrurile dă pă lumea asta, mie îmi plăcu umbrelele. Asta, de-o vedeţi, i-o luă Sucă lu’ Veta, care mi-o dădu mie să nu m-apuce ploaia prin Giuleşti. Dar nu mă apucă, că eu fusăi mai şmecher… şmecher mare… toţi de-aici din Bucureşti vin cât pot ei de direct în Giuleşti: din Berceni în Giuleşti, din Lipscani direct în Giuleşti... Eu am venit direct în Giuleşti prin… Băileşti, şi luai şi umbrela cu mine, să fie! Aşa că plecai d-azi noapte, ca să nu-ntârzii! Şi-apoi, asta e şi o umbrelă fermecată, e dată cu farmece! Unde apare ea nu plouă. Astă vară a pus-o Veta în pod. Măi, să fie, din cauza ei, toată vara n-a căzut un strop!».” A fost doar una dintre lecţiile de improvizaţie date de marele actor. După introducerea “croşetată” pe marginea umbrelei, Amza cel în pielea lui nea Mărin a trecut la farmece, care era tema monologului fixat pentru spectacol. “Era atât de bine dispus când îl juca pe nea Mărin, încât şi de astădată, ca întotdeauna, la aplauzele în rafale ale spectatorilor s-a întors la rampă povestindu-ne cum îşi declară dragostea un… oltean. Nu v-o spun. O veţi regăsi şi dumneavoastră pe DVD-ul de Colecţie”, ne ademeneşte Ovidiu Dumitru.

UNA CU UNUL CARE A FĂCUT UN OU
Cum se lucra cu Amza Pellea? Foarte simplu şi uşor: “Ne anunţa când era gata cu povestea: «Măi copii, ne telefona el, am una cu aeroplanul şi una cu unul care a făcut un ou!». Atât, şi era de ajuns... Venea la studio cu un sfert de oră mai devreme, avea vestimentaţia sa, creaţie proprie, pentru nea Mărin, intra în platou şi la semnul regizorului începea să spună monologul. Îl spunea cap-coadă, fără sufleor, fără panou scris, iar noi ne adunam pe după decoruri şi nu mai puteam de râs”. Aşa l-a cunoscut Ovidiu Dumitru pe genialul Amza Pelea.

PARADISUL GENIILOR ESTE PLIN DE ACTORI ROMĂNI
Înaintea lui nea Mărin, a fost actorul Vasile Tomazian. “Apărea sprijinindu-se într-un baston şi debita un monolog, pe un ton specific, povestind întâmplări hazlii din viaţa familiei sale sau a prietenilor săi. Publicul se amuza, aplauda şi aştepta cu sufletul la gură să audă: «Sal’tare, taică, şi noroc!». Ştia că urmează o partidă de râs. Anii au trecut şi, spre fericirea românilor, a apărut geniul pe nume Amza Pellea, sau, mai pe olteneşte, «nea Mărin». Numai că, de astă dată, actorul de geniu trecea cu dezinvoltură de la nea Mărin la Mihai Viteazul, de la comedie la dramă, de la glumă la capodoperă. Să dea Dumnezeu ca marii actori, obligaţi astăzi, material sau moral, să interpreteze personaje în telenovele de prost gust, să-şi regăsească locurile – pierdute sau chiar furate – pe micul ecran, aducându-le românilor zâmbetul pe buze, zâmbet de care au atâta nevoie. Şi poate că atunci marele Amza Pellea ar fi mult mai fericit în paradisul în care se află, lângă celelalte genii, printre care actorii români nu sunt deloc puţini”, spune Ovidiu Dumitru.

REVOLUŢIA LUI NEA MĂRIN
Despre ce revoluţie a stârnit nea Mărin în rândul telespectatorilor i-a povestit chiar Amza Pellea lui Tudor Vornicu: “Am primit telegrame, la primele apariţii ale lui nea Mărin, de la oameni de bună-credinţă din ţară, care spuneau: «Dumneata, care ai jucat Mihai Viteazul, te apuci să spui poveşti cu întâmplări de la ţară, la televizor?». Oamenii au fost şocaţi. Însă tocmai asta am vrut să demonstrez: că un actor poate să facă orice”.

“Venea la studio cu un sfert de oră mai devreme, avea vestimentaţia sa, creaţie proprie, pentru nea Mărin, intra în platou şi la semnul regizorului începea să spună monologul. Îl spunea cap-coadă, fără sufleor, fără panou scris, iar noi ne adunam pe după decoruri şi nu mai puteam de râs”
Ovidiu Dumitru - realizator tv