Pentru Victor Socaciu, Benone Sinulescu este unul dintre cei mai importanţi artişti ai folclorului românesc.
Marea masă a cântăreţilor de muzică populară s-au consacrat datorită unor calităţi interpretative native. “Benone Sinulescu face parte dintre acei rari interpreţi care au la bază, pe lângă talentul cu care au fost înzestraţi de la natură, şi studii superioare în muzică. Ca absolvent al Conservatorului, Benone Sinulescu abordează cântul popular de pe o poziţie culturală care-l situează numai în zona folclorului autentic”, spune Victor Socaciu.
Profesor. “Înzestrat cu o carismă scenică deosebită, întâlnirile sale cu marele public iubitor de folclor sunt unice şi mereu emoţionante, încununate cu furtuni de aplauze şi ovaţii. Numai şi din aceste cauze el este un adevărat domn profesor pentru interpreţii de cântece populare de astăzi. Benone Sinulescu este primul, pe de altă parte, şi oricum printre puţinii artişti ai folclorului nostru care au armonizat la noile vremuri cântecul popular dându-i vigoare, tinereţe şi modernism exact într-un moment în care tradiţionalismul intrase într-un con de umbră. Deşi blamat de unii confraţi pentru această curajoasă întreprindere, ultimii ani au confirmat pozitiv şi cu prisosinţă valoarea demersului său în slujba cântecului popular românesc.” La începutul anilor ’80, Victor Socaciu a avut şansa de a-i fi ală-turi lui Benone Sinulescu în câteva turnee prin ţară. “Atunci l-am descoperit pe lângă profesionistul Benone Sinulescu şi pe omul Benone Sinulescu. Hărăzit cu un suflet mare, generos prin edu-caţie, Benone construieşte relaţii extrem de uşor şi firesc cu cei din jur, emanând continuu căldură, înţelegere şi mai ales bună dispoziţie.”
“Petrecând foarte mult timp pe drumuri, în culise şi pe scene, am reuşit să creăm o relaţie ca între tată şi fiu, el apelându-mă de atunci cu «fiule», iar eu cu «tati». Aşa se întâmplă şi azi când ne întâlnim, iar acum, când îl sărbătorim pentru tot ce-a făcut în slujba folclorului românesc şi a scenei noastre artistice, nu pot să-i spun decât: «Sărut-mâna, tati»“, încheie cu mult drag Victor Socaciu.
Ropote de aplauze
Benone Sinulescu este un nume ce s-a confundat întotdeauna cu voia bună, modestia, profesionalismul şi, desigur, cu muzica populară de bună calitate. Benone Sinulescu deţine cu siguranţă taina tinereţii fără bătrâneţe. “Plăcerea de a comunica, adaptabilitatea, dorinţa de a fi cel mai bun şi de a străluci sunt atuurile care l-au făcut celebru. Sutele de cântece cu care a fericit sufletele oamenilor şi care stârnesc şi astăzi ropote de aplauze stau mărturie pentru longevitatea sa artistică. Nu degeaba au scris atât de frumos despre el Nichita Stănescu, Mihail Sadoveanu, Fănuş Neagu, Eugen Barbu şi alţii”, adaugă Elise Stan.
Ambiţie, har, energie şi putere de muncă
Pentru a înţelege mai bine cântecele lui Benone Sinulescu, etnomuzicologul Elise Stan ne-a propus o scurtă incursiune în viaţa şi cariera lui artistică: “Semnficaţia prenumelui domniei sale, Benone, cuvânt de origine latină care înseamnă «foarte bine», «foarte bun», oferă una dintre cheile carierei sale de succes, alături de harul divin, spiritul veşnic tânăr, ambiţia, energia şi puterea sa de muncă. Începuturile sale pe scenă au fost marcate de mari artişti precum: Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru. La început, Benone Sinulescu a cântat în orchestra «Barbu Lăutaru». În toată acea perioadă i-a avut colegi de scenă pe Maria Lătăreţu, Maria Tănase, Ioana Radu, Mia Braia, Ion Luican, Angela Moldovan, Lucreţia Ciobanu, Rodica Bujor, Ion Cristoreanu, Ştefan Lăzărescu, Emil Gavriş, Alexandru Grozuţă şi mulţi alţii. Cele mai mari succese însă le-a avut cu ansamblul «Ciocârlia». Concerte susţinute în faţa a sute de mii de oameni, pe stadioane pline sau în săli arhipline, l-au impus categoric în faţa publicului”.
Nume de alint, “Nonu”
O perioadă importantă în cariera artistică a lui Benone Sinulescu a fost cea în care a cântat alături de Irina Loghin. “Ani de zile, îşi aminteşte realizatorul tv Elise Stan, cei doi interpreţi de muzică populară au repurtat un mare succes, au umplut stadioane întregi. Un lucru frumos este faptul că şi atunci când a devenit cel mai în vogă interpret de folclor, structura sa sănătoasă şi educaţia primită l-au făcut să nu uite de unde a plecat. Nu şi-a uitat niciodată locurile natale şi nici pe consătenii săi, care îi spun drăgăstos Nonu, după numele cu care îl alinta mama sa.”