x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

La izvoarele folclorului

0
Autor: Luminita Ciobanu 31 Mar 2008 - 00:00

Şi-a format un frumos repertoriu din care nu lipsesc cântecele de militărie, de codru, de dor. A cochetat însă şi cu actoria.

 

Melodiile interpretate de Benone Sinulescu erau şlagăre, de la bun început. “Primele piese pe care le-am înregistrat au fost «Străina mamii, străină», «La Lenuţa sub cerdac» şi «În munţii Buzăului». Peste un an şi ceva am venit cu piesele «Eu ţi-am iubit ochii tăi» şi «Cât e Siriul de mare», un mare şlagăr. Toate cântecele, din primii zece ani, le am din localitatea din care m-am născut, Siriu. Melodia «La căsuţa dintre gârle» are povestea ei. Străbunicul meu avea o moară de apă. Râul Buzău venea prin dreapta şi făcea o ramificaţie care venea la moara străbunicului meu, iar căsuţa noastră era între aceste două gârle. Cântecul a fost cules de la rapsozii satului şi are la bază o poveste adevărată”, continuă pe firul amintirilor îndrăgitul solist.

 

Izvor. A cules folclor şi din zona Munteniei, dar «piatră de căpătâi» îi rămân tot cântecele din Siriul natal. “Folclorul adevărat îl găseam în satele în care nu ajunsese electricitatea şi nici aparatele de radio. Luam magnetofonul în spate şi mergeam prin coclauri, peste dealuri, peste munţi, peste văi. Mă «înarmam» cu câte o sticlă de ţuică, să pot deschide apetitul rapsozilor”, povesteşte artistul.

 

Stil. Benone Sinulescu a lansat un nou stil: dublajul vocal. “Cu foarte mulţi ani în urmă am vorbit cu marele inginer de sunet Vasile Sibana, de la Electrecord. Aveam o piesă de primăvară, de codru, de pădure, «I-auzi cum mai cântă cucu» şi ne-am gândit cum să facem noi să dublăm vocea. Şi am reuşit. Confraţii mei au făcut, imediat, acelaşi lucru”.

 

Cenzurå. Nici Benone Sinulescu n-a scăpat de rigorile cenzurii. “La un moment dat a fost interzis cântecul «Străina mamii, străină». Cu diplomaţia mea am aflat că era interzis din pricina cuvântului «străină». La câtva timp a fost scoasă şi melodia «La Lenuţa sub cerdac», din cauza numelui. Ba, am chiar şi o întâmplare legată de această decizie. De luni de zile se pregătea un spectacol de Revelion. Eram cu Tudor Vornicu şi cu Florentina Satmari, care, la un moment dat îmi spune: «Beno, nu mai poţi să cânţi “La Lenuţa sub cerdac”». Ce puteam să facem, fiindcă această piesă era un mare şlagăr? Mi-a venit o idee, am complotat cu Florentina Satmari, am înregistrat piesa în studio şi am numit-o «La mândruţa sub cerdac» şi aşa am cântat-o”, ne destăinuie interpretul, completând: “În rest nu aş putea să mă dau lovit. Noi eram apreciaţi şi iubiţi. Mă săturasem să cânt «Radu Mamii» şi «La căsuţa cu pridvor», dar astea îi plăceau lui Ceauşescu.

 

Radu mamii. La câţiva ani după instalarea lui Ceauşescu, după o recepţie la Sala de Marmură a Casei Centrale a Armatei, a urmat un spectacol în care a cântat toată crema românească: Ioana Radu, Mia Braia, Angela Moldovan, Ion Luican, Ion Cristoreanu. Eu am cântat «Radu’ mamii». Când am înregistrat această piesă am imprimat tot textul care era foarte lung, o baladă care dura 15-16 minute, dar nu se dădea pe post, pentru că nu era difuzabil. Aşa că a trebuit să-l scurtez. Era sala plină, iar Ceauşescu a venit la masa artiştilor şi a dat mâna numai cu mine spunându-mi: «Te felicit foarte mult pentru grandoarea cu care îl cânţi, cânţi minunat, dar nu este tot textul! Mai sunt multe strofe! Să te duci să-l faci aşa cum e!»“, spune zâmbind îndrăgitul interpret. 

 

“Am avut un succes uriaş. Eram ameţit de succes, dar niciodată nu mi s-a urcat la cap. Am vrut întotdeauna să nu fiu ridicol şi să am simţul măsurii. Am fost genul de om scormonitor, cu multe idei din care s-au înfruptat mulţi”, concluzionează Benone Sinulescu.

 

Etno. De-a lungul carierei, pe lângă folclor, Benone Sinulescu a abordat şi alte genuri muzicale. “Nu ştiu dacă există vreo regulă ca să obligi pe cineva să-şi schimbe stilul. Asta decide publicul, iar în cazul meu, el a hotărât. Eu am cântat muzică etno-dance, cu foarte mulţi ani în urmă, alături de formaţia «Savoy», cu Marian Nistor şi George Mitrea. Cântam în turneele din ţară, cu ei. Următorul meu impact a fost după Revoluţie, cu Ro-mânia, care îşi lansau primul lor disc, la Hanul lui Manuc. Am urcat pe scenă cu ei să cânt «Radu mamii». A fost un mare succes şi… aşa s-a născut colaborarea. Am realizat câteva albume împreună, am cântat apoi cu trupa K1, cu Hora, cu Etno. Acum cânt cu Millenium. Am realizat împreună un album de colinde şi unul cu cântece laice. Albumul de colinde l-am lansat în preajma Crăciunului. Celălalt album, «Tinereţe călătoare», îl vom lansa de Paşte. Pregătesc de asemenea un disc-surpriză cu Ansambul «Lăutarii» din Chişinău”.

Câte piese are Benone Sinulescu? Sute. “Electrecordul mi-a editat un set de discuri aniversare, cu vreo 200 de piese folclorice, cu ocazia celor 70 de ani de viaţă şi 52 de carieră. Acolo sunt o mare parte din melodiile mele «document», pentru că unele datează de mai bine de jumătate de secol”.

 

Actor. Neobositul artist a cochetat şi cu actoria. “Eugen Barbu era încântat de felul meu de a mă prezenta ca şi solist, îi plăcea foarte mult glasul meu. Cu puţin timp înainte de a se prăpădi mi-a propus să joc într-un film al cărui scenariu îi aparţinea, în rolul unui cântăreţ de strană. Am mai jucat într-o comedie muzicală în 2007 un film pe muzica lui Dumitru Lupu, un film cu Jean Constantin, Gabriel Dorobanţu, intitulat «Peştele verde», unde jucam rolul unui mecanic de tren, pe nume Tăciune”.

 

Aproape de oameni

Doamna Mioara Panaite, de la Electrecord, vorbeşte despre Interpretul şi Omul Benone Sinulescu: “Când vorbesc despre artistul Benone Sinulescu, gândul mă poartă către o persoană tonică, plină de viaţă, care emană voie bună. Am avut deosebita plăcere de a lucra cu marele artist la realizarea colecţiei aniversare «Benone Sinulescu 70», o integrală cu 200 de cântece din fonoteca Electrecord, cuprinzând melodii populare, doine, romanţe şi cântece de petrecere. În această selecţie am folosit şi primele sale înregistrări la Electrecord, din anii 1957-1958. Sunt cântece frumoase, pe care le recomand acelora ce vor să-şi îmbogăţească  universul sufletesc. Benone Sinulescu are o voce frumoasă, caldă şi a reuşit prin valoarea autenticităţii să transforme melodiile în adevărate şlagăre. Cu emoţie ascult piesele sale reprezentative în interpretarea tinerilor, la diferite concursuri de folclor. Îmi face o deosebită plăcere să stau de vorbă cu Benone Sinulescu-omul, să-mi povestească întâmplări hazlii petrecute în timpul turneelor sale, dar şi să ascult noi materiale care urmează să apară pe CD-uri. Este o persoană deosebită, sensibilă, care ştie să se apropie de sufletul omului, este uşor abordabil şi foarte prietenos”.(Costin Anghel)

Citeşte mai multe despre:   benone,   sinulescu,   benone sinulescu,   benone sinulescu 31 martie 2008

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de