De la Sonic la Cuvinte

La Timişoara, primul concert a fost la 13 decembrie 1981, la Casa de Cultură a Studenţilor.

Deşi erau separaţi de armată şi de sincronizarea reuşitei la admitere, Pop, Iovan şi Breazu au făcut câteva repetiţii la Oradea, la părinţii lui Marcel, într-un beci din noua "casă de pe deal". Acolo s-a "născut" şi noul nume al formaţiei. De la Celelalte Rugi, Celelalte Porunci s-a ajuns la... Celelalte Cuvinte. Era toamna lui ’81 şi băieţii erau din nou împreună la Timişoara.

SALĂ DE REPETIŢII. După câteva încercări nereuşite, Celelalte Cuvinte găsesc o sală de repetiţii numai a lor la Casa de Cultură a Studenţilor şi ajung cinci prin cooptarea chitaristului Radu Manafu şi a lui Ovidiu Roşu, responsabil de sunetul formaţiei. Călin Pop rememorează acele vremuri: "Aveam posibilitatea de a da un concert integral la Casa Studenţilor. Înainte cu destul timp (sala era foarte ocupată cu multe spectacole) s-a găsit o singură dată posibilă, 13 decembrie. Nu mi-a plăcut ideea din cauza numărului despre care se spune că poartă ghinion, dar nu am avut ce face. Trebuia să avem repertoriu de minimum 50 de minute-o oră şi să ne facem macheta pentru afişe. Am făcut macheta cu o poză în faţa unei locomotive (la depoul din Oradea), dar ne-a fost respinsă, fiindcă... păream că vrem să fugim cu trenul în Vest!".

VULTURUL. "Atunci am apelat la un tip priceput la desen şi am încercat să facem o machetă mai deosebită. A ieşit un fel de vultur... nazist, dar macheta s-a aprobat, spre marea noastră mirare. După primul concert de la Casa Studenţilor, începuse deja să se vorbească despre noi, în general «de bine», şi asta ne-a bucurat mult, ne-a dat încredere în noi. Al doilea concert a fost la 7 martie 1982. Înainte de intrarea în sala de concerte era un hol nu foarte mare, unde se aduna publicul înainte de spectacol. Atât de multă lume se adunase şi era atât de nerăbdătoare, încât efectiv s-au rupt acele uşi de acces, toţi năvălind cu entuziasm înăuntru. Asta era cea mai mare recompensă şi bucurie pentru noi, însemnam deci ceva pentru Timişoara. Începusem să fim solicitaţi. Am participat la câteva concerte cu mai multe trupe la Olimpia, o sală unde încăpeau 2.000 de oameni).

AUDIAŢI ÎN BACKSTAGE. În luna mai, la Olimpia a venit Cenaclul Flacăra. Observându-ne prin sală, unii din public au trimis biletele scrise către Păunescu (după cum era moda pe atunci) cu cererea de a vedea pe scenă Celelalte Cuvinte. Am fost convocaţi (dar şi audiaţi înainte, undeva în spatele scenei, de oamenii lui de încredere) şi am cântat doar două piese, dar asta ne-a făcut şi mai cunoscuţi în oraş: sala era arhiplină, cel puţin 2.500 de oameni. Comunismul ne aducea şi alte supărări. Toţi din trupă eram pletoşi şi din cauza asta aveam mereu necazuri la facultate, la cursuri, laboratoare, examene. Foloseam tot felul de trucuri, încercând să nu ne facem observaţi, părul era legat în coadă, pus după cămaşă şi restul lipit de cap cu fixativ. Pe unii profesori nu reuşeam să-i păcălim şi de multe ori eram restanţieri din cauza asta."

REPERTORIU DE 14 PIESE
Totalul repertoriului nostru însuma 14 piese, din care opt erau proprii şi restul, coveruri din repertoriul internaţional. Din cele opt, două le mai cântăm şi astăzi: "O să am" şi "Gong". Fiind aproape total necunoscuţi publicului timişorean, am invitat pentru prima parte a concertului un duet pop-folk foarte cunoscut şi apreciat în acele vremuri, Adrian Dinu şi Miruna Mureşan. Pentru că amplificarea sălii era foarte modestă şi ştiind că Ilie Stepan de la Pro Musica are ce ne-ar trebui, ne-am dus la el şi l-am rugat să ne ajute. A acceptat.

ACTUL OFICIAL DE NAŞTERE Al FORMAŢIEI
Era ora 15:00. Sâmbătă. La 20:00 era pus concertul. Peste toate a început să ningă gros. Îşi aminteşte Călin: "Stăteam cu capul în palme la geamul Casei Studenţilor şi mă întrebam cine naiba o să mai vină la concertul ăsta? Făcând haz de necaz, până seara am băut împreună câteva sticle cu coniac Calypso, aşa că eram «făcuţi» binişor. Sala era ocupată de public trei sferturi şi, până să începem noi, aproape că se umpluse. Surpriză mare. S-a cântat bine, cu chef (...), şi lumea a plecat mulţumită acasă. Pentru noi a fost un concert foarte important, pe care îl considerăm actul oficial de naştere a trupei, chiar dacă începuturile au fost mai în «spate». Repetiţiile de la Casa Studenţilor nu erau foarte regulate, ci în funcţie de timpul fiecăruia. De multe ori repetam şi separat, pentru că Tinu era student la seral şi noi, restul, studenţi la zi. În alte dăţi, când eram toţi, făceam repetiţie până noaptea şi după aceea ne certam cu portarul (care apărea nervos şi cu ochii cârpiţi de somn) ca să ne deschidă să putem pleca acasă, la cămin".

SHOW CU GRENADĂ FUMIGENĂ
Chiar dacă la Casa Studenţilor, în aprilie 1982, Celelalte Cuvinte a fost prezentată de Ilie Stepan şi o mulţime de oameni venise la concert, spectacolul a avut un deznodământ nefericit. Cineva din public (nici azi nu se ştie cine ) a aprins o grenadă fumigenă de armată, care nu se putea stinge decât cu nisip. Neştiindu-se atunci treaba asta, grenada nu a putut fi stinsă, fumul a invadat sala şi lumea a fugit din cauza fumului gros şi înecăcios.

"În vara lui ’82, pe un teren de sport al bazei CFR, situat pe malul stâng al Râului Bega, s-a organizat prima ediţie a Festivalului «Tim Rock». Pentru patru formaţii rock (inclusiv noi) şi două de folk au venit aproximativ 2.500 de spectatori. Era un festival promiţător..."
Călin Pop