Trupa-surpriză

În anul 1989, Celelalte Cuvinte a reprezentat România la festivalul rock de la  Blagoevgrad, Bulgaria.

La  festivalul F.A.C.S. de la Iaşi, Celelalte Cuvinte obţine din nou primul loc la rock, iar Ovidiu Roşu se ocupa de sunet. Cu acest prilej fac cunoştinţă cu un talentat student clujean, Tiberiu Pop, câştigătorul locului I la folk.  

În decembrie1986, la sărbătorirea de cinci ani a trupei, la Casa Studenţilor din Timişoara, Breazu avea de cântat o introducere la pian. La probele de sunet era şi Tiberiu Pop, care era deja prietenul nostru şi venise să vadă concertul. Atunci s-a oferit să facă el acel intro, dar în felul lui. Treaba a ieşit bine şi, de atunci, am avut un al şaselea membru, Ovidiu Roşu, sunetistul nostru fiind membru permanent şi stabil încă de la începuturi. După apariţia primului album a urmat o activitate concertistică destul de însemnată. Începusem să dăm concerte în Bucureşti, la Sala Polivalentă, cu  diverse trupe rock româneşti, la baza sportivă – Serbările studenţeşti Tei, la Costineşti – Teatrul de Vară, Iaşi – Sala Polivalentă, Cluj etc. Trupa, ajutată de claviaturile lui Tiberiu, suna mult mai "plin". În vara lui 1987, după terminarea studiilor, am dat un ,,concert de adio" în grădina de vară a Cinematografului Capitol din Timişoara. A fost un spectacol emoţionant, întrucât nici publicul, nici chiar noi (deşi intenţiile de a rămâne împreună erau clare) nu ştiam dacă trupa va mai exista, în mod sigur, în viitor. Eram ingineri licenţiaţi şi urma să vedem unde puteam obţine un loc de muncă şi în ce oraş.

REPARTIŢIE. Pe lângă repartiţie, mai era o problemă: dintre noi, care eram studenţi, trei eram orădeni şi doi severineni (Tiberiu absolvea facultatea la Cluj, dar, fiind din Zalău, dorea să vină cu noi în Oradea). Trei dintre noi (Leontin, Marcel şi cu mine) ne găsisem locuri de muncă, ca ingineri stagiari, în Oradea. Ovidiu găsise şi el loc de muncă undeva prin apropiere. Manafu (căsătorit şi cu familia în Turnu-Severin) îşi găsise slujbă relativ aproape de Severin. Cu ajutorul unor organizatori locali inimoşi (Simon Iosif, Vaida Octavian) s-au organizat din ’87 până în ’89 turnee şi concerte importante la Oradea, Cluj, Timişoara, Arad, Tg. Mureş, Bistriţa, Baia Mare, Braşov, Ploieşti. În acele spectacole am observat cu mare plăcere cum cei din public ştiau piesele şi textele  noastre şi am realizat cât de important e să ai discuri pe piaţă.

CONCERT ÎN BULGARIA. În 1989 am plecat pentru prima oară din ţară, fiind aleşi de UASCR Bucureşti să participăm la un festival în Bulgaria, Macul Roşu, la Blagoevgrad. Atunci am văzut pentru prima oară condiţii tehnice profesioniste (lumini, munţi de scule, concerte pe scene speciale, organizare de la "a la z") şi trupe de acolo cu un suflu rock foarte puternic. Ne simţeam ca pe o altă planetă, deşi bulgarii erau şi ei comunişti,  ca şi noi, doar că la ei începeau să se observe efectele celebrului fenomen "perestroika".

Ne-am reîntors de acolo cu gândul la zile mai bune şi pentru noi.

TOŢI PENTRU UNUL
Cu toţii voiam să fim în Oradea şi să ne continuăm activitatea muzicală. Câţiva ani au trecut cu navete T. Severin – Oradea (Manafu) şi Reşia – Oradea (Ovidiu). La un moment dat, Ovidiu a reuşit transferul în Oradea, unde urma să se mute cu toată familia. Între timp regimul a căzut, au început reducerile de personal şi el a rămas până la urmă tot în Reşiţa. Dar în ciuda acestor greutăţi, trupa a rezistat spre surpriza tuturor. Chiar şi a noastră!