Un artist cu totul special

Un alt mare cantautor prezent la concertul lui Chris Rea, Ducu Bertzi, şi-a cumpărat bilete cu mult timp înainte.

Printre cei care au aşteptat multă vreme concertul lui Chris Rea se numără şi cantautorul Ducu Bertzi, care ne-a vorbit cu căldură despre experienţa întâlnirii cu marele chitarist. "Am aşteptat ani îndelungaţi această întâlnire cu Chris Rea. Iubesc muzica lui, vocea lui. M-a însoţit zeci de mii de kilometri pe drum, toate CD-urile pe care le am cu el au fost ascultate şi răsascultate în toţi aceşti ani.

Am sperat că va veni o zi în care să îl şi pot vedea. Slavă Domnului că a venit la Bucureşti anul acesta şi am fost atent să-mi iau bilete din timp, că am mai pierdut alte concerte tot aşa! Pentru mine a fost o mare bucurie să-l văd în faţa mea, să pot să-l ascult. Să reascult lucrurile pe care deja le ştiam de pe albume. Mi s-a părut că au sunat aproape 1 la 1 cu ceea ce era pe albume. La altele a avut o abordare şi mai faină, o abordare de concert. Anumite piese, de exemplu la "Josephine" a avut o altă abordare.

ACORDURI
Ca un ascultător împătimit de Chris Rea aşteptam toate piesele de pe toate albumele, ceea ce clar nu avea cum să se întâmple, pentru că un concert are o limită şi din punctul acesta de vedere am un singur regret, că nu au fost "Blue Cafe" şi "Auberge", asta nu umbreşte cu nimic concertul lui pentru că tot ce a cântat a fost excepţional. Tubul acesta se pune pe degetul mic şi modul de a se cânta se numeşte slide guitar.

El este un specialist în treaba asta. Ce m-a surprins, nici eu nu ştiam, anumite piese le cânta într-o anumită poziţie mai superioară datorită unui capodastru, iarăşi o tehnică folosită pentru a găsi tonalitatea cea mai bună, cântând în nişte acorduri care îţi convin ţie şi care sună foarte amplu. Acestea sunt lucruri care ţin de tehnică. Practic, el avea două chitări deja pe spate, doi oameni, Paul Casey, care a şi deschis concertul şi mi s-a părut excepţional, şi încă cineva.

Trebuia să se ocupe numai de partea de solistică, dar a mers şi pe armonii acolo unde era nevoie. M-a surprins iarăşi, pentru că dacă am stat foarte aproape de scenă am putut să-i urmăresc orice gest, de aici am tras concluzia că este un tip emotiv totuşi, fiindcă la primele piese, până la a patra sau a cincea, nu a ridicat deloc ochii de pe chitară, ca să nu spun din podea.

De când a intrat a stat cu capul aplecat, cu ochii numai pe ce făcea, practic erau închişi, abia dacă puteam vedea dacă priveşte la chitară o dată sau de câteva ori. Când a simţit căldura publicului, iar sala îl tot încuraja, abia atunci a ridicat prima dată privirea către sală şi am putut să-i văd ochii. Cred că acest fapt, de a nu-ţi privi publicul în faţă de la început, este o chestie emoţională şi ca să nu-i dea o stare specială, sau care să-l încurce, atunci face astfel.

Foarte ciudat mi s-a părut oricum. Ca abordare sunt cântăreţi şi cântăreţi. Tot aşa îmi povestea Moţu Pittiş. Când am fost la concertul lui Bob Dylan, la Paris... Nici măcar nu a salutat, i-am spus, iar el mi-a replicat «Stai liniştit», într-o seară când a spus «Bună seara» a scris pe prima pagină a ziarelor că a dat bună seara. Sunt artişti şi artişti şi fiecare abordează într-un anumit fel dialogul, relaţia cu sala. Important este să fie el cel pe care îl bănuiam din muzica pe care am ascultat-o şi la Chris Rea a fost el sută la sută.

Un tip simplu, fără nici un fel de mofturi de mare vedetă, nici nu am auzit să fi avut nişte solicitări cum am auzit pe la alte vedete de îţi stă mintea în loc, nu ştiu ce legătură au cu partea muzicală, dar în fine. Aici lucrurile au fost perfecte, sunetul despre care am înţeles că a fost al lor a fost bun.

O STARE DE BINE
La ieşirea de la concert, chit că ningea şi viscolea şi a trebuit să deszăpezim maşina, nimic nu mă mai deranja, aveam o stare de bine, stare care a continuat toată seara, iar duminică dimineaţa m-am trezit în aceeaşi stare de bine şi de graţie. Aici cred că este meritul unui mare artist, să poată să-ţi creeze această stare pe care o găseşti mult timp şi nu poţi sta mult timp în ea. Viaţa este aşa cum e. Dacă îţi creează aşa o stare rolul lui în viaţă este încheiat", a afirmat Ducu Bertzi.