x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Damian Draghici Păsări călătoare - Tradiţie veche la timpuri noi

Păsări călătoare - Tradiţie veche la timpuri noi

21 Mai 2007   •   00:00
Păsări călătoare - Tradiţie veche  la timpuri noi

Intr-o zi de repetiţie am adunat un mănunchi de cuvinte ale artiştilor, fraţii de formaţie ai lui Damian.

Intr-o zi de repetiţie am adunat un mănunchi de cuvinte ale artiştilor, fraţii de formaţie ai lui Damian.

Leonard Oprea, percuţie, a intrat direct in focul declaraţiilor: "Sunt fericit că putem să arătăm că suntem buni. Din păcate, lăutăria pură s-a cam pierdut. Am două fetiţe, de 13 şi 7 ani. Soţia mea s-a obişnuit, ştie că este nevastă de lăutar, ne respectăm mult. Este puţin greu, dar asta e viaţa. Am fost de multe ori jignit, dar nu am luat in seamă. Dacă le-a făcut plăcere să mă jignească e problema lor, eu mi-am văzut de treabă". Aurică Turcitu’ işi aminteşte cum a fost la o nuntă in Bacău şi nu a fost plătit. A fost nevoit să cerşească bani ca să se poată intoarce cu trenul in Bucureşti. Trandafir Vijelie in schimb a căntat la o nuntă unde erau invitaţi 10 lăutari şi au fost doar 10 meseni. A inţeles situaţia şi a plecat fără să fie plătit. Lui Leonard al lui Cascarache, tot la o nuntă, i s-a spart maşina şi i s-au furat ţimbalele. Mieluţă Surdu, aşa cum ii spune şi porecla, nu prea mai aude. Insă continuă să cănte, şi la cei 67 de ani ai săi rămăne unul dintre cei mai cunoscuţi acordeonişti romăni din ultima vreme.

SAXOFON. La 11 ani a rămas fără tată şi fiind cel mai mare dintre fraţi a inceput munca pentru a-i intreţine pe ceilalţi. "Pentru dragii noştri cititori mă numesc Mihai Elvis. Numele de scenă, Elvis Iordache, The Bear, Ursu. Saxofon. Eu şi Damian ne ştim demult, am stat pe aceeaşi stradă, era una numai de muzicanţi, Părgari. Am studiat de mici. Părinţii mei au căntat la saxofon, tataie la acordeon, mamaie la pian. Unchiul meu este Mieluţă Surdu. Am avut incredere, el este foarte ambiţios, nu mi-am făcut probleme. Există un gram de ambiţie. Un optimism. Am făcut liceul de muzică. 10 la sută talent, restul e studiu. Mă inspiră familia, liniştea. Ai sufletul impăcat. Toni Iordache este unchiul meu, m-a şi botezat. Mieluţă Surdu este fratele mamei. Era in vogă Elvis, de aceea mi s-a spus Elvis."

CHITARĂ. Il cheamă Viorel, dar i se spune Florian. De vreo 30 şi ceva de ani căntă. "A fost o mare onoare pentru mine să cănt sub bagheta maestrului Damian. Ştiu ce poate, l-am ascultat. Eu am căntat mult jazz. Sunt obişnuit. La proiectul acesta m-a surprins numele, Rădăcini, dar mi-a adus aminte melodiile vechi. Am văzut un afiş, căutăm chitarist. I-am spus unui văr şi a vorbit pentru mine. Fiecare are posibilităţile lui muzicale, dar trebuie să transmiţi ceva. Simplu, dar greu de făcut. Muzica lăutărească este un fel de jazz, puţin diferit de cel american. După ore petrecute in studio, combinaţia este extraordinară. Sunt mici reguli, dar mă pliez. Ascult jazz rock mult, imi place şi folclorul lăutăresc. Il admir pe Damian şi trebuie precizat că toţi marii muzicieni ai lumii sunt modeşti."

VIOARĂ. Pseudonimul lui este Romeo Nămol. Poartă numele de familie, e o tradiţie. E o poveste veche. "Bunicul meu a fost unul dintre cei mai renumiţi violonişti, muzică lăutărească pură. Tănăr fiind, a venit la tata acasă puţin afumat, de la nuntă. Era noroi, nu erau străzi pavate atunci, plouase puţin. Nu vedea, a pus piciorul strămb şi a căzut in nămol. A intrat in casă, l-a şters maică-mea, şi a doua zi s-a trezit şi i-a venit inspiraţia şi a compus, de atunci i-a rămas numele aşa. "Am căzut intr-un nămol, n-aveam nici un ajutor să-mi dea măna să mă scol." Am inceput să cănt la 7 ani. Am terminat Liceul de muzică «Dinu Lipatti». Păstrăm tradiţia. Am o fetiţă şi pentru cultura ei mă găndesc să facă pianul, dar aş vrea să facă un sport, tenis, ceva. Are doar 5 ani, are timp. Inainte muzicanţii erau pe categorii, acum este o harababură. Dacă tot am intrat in Europa, sperăm să luăm şi exemple de acolo. Tradiţia veche la timpuri noi.

Atragem şi tineret, fiindcă muzica este dansantă, iar cei mai in vărstă recunosc melodia. Ce ştiu este că ţiganii sunt sufletişti, au o inimă mare, mulţi sunt ambiţioşi. Unchiul meu, Mihai Nămol, era cunoscut ca fiind un compozitor pe loc, i se spunea Eminescu al ţiganilor. Dacă voia să te facă să plăngi reuşea, folosea cuvinte calde, dar putea să te veselească pe loc."

MANAGER. Ionel Drăghici este unchiul lui Damian şi măna lui dreaptă. De profesie ţimbalist, a făcut multe turnee, muncă de manager sau impresar. A făcut cu Damian concertul din 2001, Damian’s Fire. "Am ales oamenii pentru Damian&Brothers. Ne-am găndit să facem o alegere bună. Apoi am inceput repetiţiile şi am avut satisfacţii după satisfacţii. A fost plăcut pentru că se cunoşteau intre ei. Aranjamente muzicale sunt ale lui Damian. Unii au făcut liceul de muzică, mă bucură că imbină talentul cu muzica. Talentul, dacă nu este muncit, se plafonează. Inflexiunile de muzică lăutărească aduc un suflu dinamic pieselor. Tineretul va realiza pănă la urmă că muzica lăutărească este bună şi o va pune la loc de merit. Muzica noastră nu este imprumutată, este pură, se deosebeşte de altele, este un stil aparte. Mi se pare extraordinar ceea ce aţi făcut dumneavoastră cu Ediţiile de Colecţie cu muzica lăutărească. Afară suntem mult mai apreciaţi, aici nu prea."

VOCE. Doar două fete căntă şi dansează in formaţie. Căldura sufletelor lor răzbate prin glas şi ajunge la ascultători. De piatră să fii şi tot nu rezişti să nu te ridici de pe scaun şi să dansezi. Valentina, zisă Bocanegra, munceşte din greu la cei 48 de ani, pentru a-şi intreţine familia: "Cea mai mare fericire a fost cănd am născut primul meu copil, un băiat, Marian, după care a venit o fată, Tatiana. După toate evenimentele frumoase a urmat o perioadă grea, i-am crescut singură. Ii luam după mine, căntam la nunţi, stăteau lăutarii cu ei, pănă terminam programul.

Căntam mai aproape de casă ca să pot să-mi căştig existenţa. Acum amăndoi sunt studenţi şi sunt măndră de ei; băiatul s-a căsătorit şi are o fetiţă pe care o iubesc mult, Alexandra Rebecca. Am un program profesional, romanţe, muzică lăutărească, folclor. La castingul lui Damian se cerea să vorbeşti limba romanes, eu fiind de la Glina, am vorbit limba ţigănească. M-am găndit să fac pian, dar neavănd posibilităţi părinţii au renunţat la idee. Făceam naveta ca să termin liceu, am făcut şcoala populară de artă şi am incercat să cănt toate genurile, imi plac mult Maria Tănase, Ioana Radu, Mia Braia.

IUBESC FOLCLORUL ROMĂNESC. Sunt colegi extraordinari, lucrăm serios, cănd este vorba de meserie uităm tot ce este acasă. Am foarte mulţi prieteni romăni şi nu m-am simţit discriminată pănă acum. Am căntat nouă ani in Iugoslavia, cunosc bine limba sărbă, m-am simţit bine acolo. Sunt la fel ca noi, primitori. Prelucrările lui sunt bune. Sora mea a fost prima, iar eu am mers cu ea la repetiţie, iar Damian a spus cine este doamna. Sora mea. I-am plăcut şi aşa am intrat in formaţie." Sora ei, zisă Mariana Bidon, are 37 de ani, este divorţată şi are trei copii. Unul dintre copii a lăsat casa amanet din lipsa banilor şi au pierdut-o.

×
Subiecte în articol: damian damian draghici - 21 mai 2007