"Altcumva"...

"Dinu e chiar nebunul ăla din poezie sau cântec, care doarme din când în când, rar... Tânăr şi neliniştit..."

Îi leagă o prietenie aparte... fac parte din lumea unică a "poemelor de demult"... de mai bine de "zece ani". Compun şi scriu pentru sufletele noastre...o poezie a muzicii în culori şi nuanţe, uneori dulci, alteori dureros de dulci...Se prezintă şi se reprezintă prin arta lor: Eugen Avram şi Dinu Olăraşu. "Ne-am împrietenit acum 10-11 ani, în Casa Eliad. Am zăbovit până dimineaţa la taclale, după un concert. Mi-aduc aminte că pe la cinci dimineaţa ne chinuiam să transpunem «Noaptea nebună» pe o pianină. Nici nu mai ştiu câte zeci de nopţi similare am petrecut cu Dinu de atunci până azi. Cert este că am prins răsăritul de peste zece ori", îşi începe povestea Eugen Avram.

La capitolul poveşti inedite... cu mult umor, Eugen Avram zâmbeşte cu drag atunci când îşi aminteşte despre muzica FOLCK!!!! "A fost o fază hazlie la un club din Braşov în care nu se mai cântase folk niciodată. Noi eram primii. Am găsit clubul şi, înainte să intrăm, ne-am pus chitarele pe jos, lângă un panou pe care era lipit un afiş A3 scris de mână, cu textul: «Diseară concert folck cu Marcel Avram şi Virgil Olăraşu». Ne-am uitat unul la altul şi ne-a apucat râsul. Am intrat în club, am semnalat erorile şi am ieşit la o plimbare. La întoarcere, peste acelaşi afiş, erau lipite două hârtiuţe: una cu «Eugen» peste Marcel, respectiv una cu «Dinu» peste Virgil. Mult timp după aceea, când ne vedeam sau când ne sunam, ne adresam unul altuia cu «Ce mai faci Marcele?», «Bine Virgile» ... Dimineaţa, după concertul respectiv, l-am convins pe Dinu să îşi vândă chitara unui fan care insista să o cumpere. Nu ar fi luat niciodată un preţ mai bun pe chitara aia deja foarte obosită... O altă întâmplare, într-un club din Cluj. Foloseam schema rotaţiei pe scenă, pe rând, câte o jumătate de oră. Lui Dinu îi lua întotdeauna mai mult timp să se instaleze la microfon, datorită teancului de texte pe care le aşeza pe un stativ înainte să cânte. Când mi-a venit rândul, am spus la microfon: «Între mine şi Dinu este o foarte mică diferenţă de vârstă. Vă las să ghiciţi care dintre noi e mai în vârstă.» După un cântec, am adăugat: «Vă ofer un indiciu: eu ştiu pe de rost textele cântecelor, pe când Dinu nu se descurcă fără text în faţă»", povesteşte Eugen Avram.

FAMILIE. Amintirile sunt multe atunci când viaţa înseamnă un "cântec pentru tine". Dar sunt şi multe amintiri dragi care nu au neapărat legătură cu muzica sau cu poezia. "De exemplu, vara trecută am avut posibilitatea să îl invit pe Dinu împreună cu familia o săptămână la mare, ocazie cu care s-au cunoscut copiii noştri, Eugen - al meu, respectiv Vladimir - al lui. Coincidenţă sau nu, puştii au aceeaşi vârstă, 7 ani, diferenţa între ei fiind doar de o lună. Cred că aş fi prieten cu Dinu chiar dacă ne lăsăm de cântat. Sper ca prietenia dintre taţi să se transmită copiilor, iar noi, taţii, să apucăm să o savurăm...", mărturiseşte Eugen Avram.

SUNĂ-MĂ NOAPTEA. Să alegi o singură melodie din repertoriul lui Olăraşu care să se potrivească cel mai bine cu sufletul tău e imposibil. Dar să alegi o melodie marca Olăraşu care să-i definească personalitatea poate fi de zece ori mai greu...Şi totuşi Eugen Avram îl defineşte. Cu mult drag: "Sună-mă noaptea". Dinu chiar sună noaptea, la ore mici, şi sunt unul dintre puţinii care îi şi răspunde. Dinu e chiar nebunul ăla din poezie/cântec, care doarme din când în când, rar... Tânăr şi neliniştit. Devotat familiei atunci când nu este furat cu totul de arta sa. Îndeobşte, un tip vesel care are întotdeauna cuvintele la el. Devine uneori apatic, atunci când are ghinionul să nu găsească prin preajmă un om inteligent. Dinu are, de exemplu, în Sighişoara un bun prieten: Adrian (Puiu) Ivaniţchi. Pe ăştia doi dacă îi bagi, pe rând, într-o librărie cu 100 de lei fiecare şi după aceea le verifici plasele, vei constata că au ales aceleaşi cărţi", ne dezvăluie Eugen Avram.

POETUL MUZICIAN. Dinu Olăraşu... un "cântec şoptit". O poezie după cum îi spun prietenii. Un om cu har. Dincolo de orice vamă ne aşteaptă întotdeauna ploaia sa nebună... de poezie şi cânt. "Dinu simte foarte bine mesajul muzicii şi are un talent special în a construi mesajul-pereche, poezia. Şi invers. Cuvintele lui Dinu te agaţă şi te urmăresc. E greu să scapi de ele. În mod firesc, şi cântecele lui sunt «măcelărite» pe la toate cabanele. Se ştie că genul folk a fost împins în faţă, culmea, de poeţi care nu ştiau să cânte trei note, barem să compună ceva. Dinu este şi poet şi muzician. Evident, diferenţa se simte. E «Altcumva». Aţi ascultat albumul?", ne întreabă la final Eugen Avram...