Ar fi păcat să-l epuizezi!

"Dinu Olaraşu: nu vă sună gingaş? Nu cumva ingenuu? Dinu Olăraşu. Auziti? El e. Doar uneori. Când îşi aminteşte..."

Spune că nu l-a cunoscut pe Dinu Olăraşu. Pe domunul Dinu Olăraşu. Pentru că nu e simplu să-l cunoşti, e posibil doar să te atingi de el...Uneori te lasă, alteori te invită, consideră apreciatul actor Zoltan Butuc: "Dinu Olăraşu... delicat ca şi sonoritatea numelui său. Om ca noi - chinuit, gata să plece în Spania la cules de roşii, de fiecare dată când atinge limita inutilului, a neputinţei sau a promiscuităţii în căutările sale pe-aici. Cam aşa părea Olăraşu atunci când l-am cunoscut. Sau mai corect, atunci când m-am prezentat lui Dinu Olăraşu. Pentru poezia care-l alcătuieşte voi spune chiar: Domnul Dinu Olăraşu. Cu siguranţă e tulburat de ideea de prietenie (atunci cand îl încearcă. Frontal). Aşa l-am întâlnit pe domnul Olăraşu. Nu l-am cunoscut, dar trăiesc cu credinţa că  . . .  «e vreme !»"

VIBRAŢIE... E dificil să vorbeşti despre Dinu Olăraşu. Îl asculţi şi îţi doreşti de fiecare dată să te reîntroci... La muzica lui. La poezia lui. Pentru că ajungi să-l iubeşti cu "milă şi cu groază". Te face să taci. Sau să plângi. Poate să zâmbeşti că există un asemenea OM. Te face să stai în ploaia aia nebună ce a zis că vine şi nu mai vine...Pentru că felul său de a cânta iubirea pare că vine din alte lumi. "Ar fi şi păcat să-l epuizezi rapid. Asemenea poeziei. Nu se frunzăreşte. Se parcurge şi se revine asupra ei. Asupra lui. Nichita considera că fiecare e ceea ce îşi aduce aminte despre sine că ar fi. Şi - dezvoltă el - cum că de fiecare dată, amintindu-ne altceva despre noi, părem celorlalţi diferiţi în aparenţă sau nu numai. L-aş  caracteriza pe Domnul Olăraşu în modul acesta", mărturiseşte Zoltan Butuc. "Şi asta pentru a spune că de fiecare dată când se aminteşte pe sine poet scrie. Cântă. Poate e totuna în cazul său. Iar scrierea lui poartă ceva din gingăşia sonoră a numelui sau. Dinu Olăraşu: nu vă sună gingaş? Nu cumva ingenuu? Dinu Olăraşu. Auziti? El e. Doar uneori. Când îşi aminteşte. Se mai încearcă pe sine în zona protestului şi a ţipatului disperat. Dar acestea vibrate poetic în cântecul său se transformă în altceva. Poate, în afara scenei , omul Olăraşu e capabil şi de vibraţii joase. Supărătoare şi triste. Adică e ca voi. E ca noi. Aş spune că trebuie să avem puţină grijă de oameni ca el. Că ne vom trezi într-o bună zi cu o inflaţie de roşii sau căpşuni !!! Pe piaţă. Dintr-acelea culese de artişti. De artişti români prin ţări străine.  Măcar de-am recunoaşte atunci  preţul unui kilogram ar fi considerabil mai mare. Dar nu cred." Cu această impresie amară încheie Zoltan Butuc. Şi nu întâmplător. "Aşa l-am întâlnit pe domnul Dinu Olăraşu. Adaug, celor deja spuse, gratitudine pentru realizarea acestei Ediţii precum şi speranţa de-a vă spune la sfârşitul vieţii că am fost, că sunt prietenul sărbătoritului vostru de azi: Zoltan Butuc (de trei zile cu picioru' în gips!!!)"