Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A dezvăluit lumii un ţinut de basm, în care mai există tradiţie, frică de Dumnezeu şi curăţenie sufletească.
A dezvăluit lumii un ţinut de basm, în care mai există tradiţie, frică de Dumnezeu şi curăţenie sufletească.
După ce a ridicat pe so-clu muzica pădurenească, Drăgan Muntean a creat un festival care astăzi îi poartă numele. Rusalin Işfănoni, muzeograf şi directorul Secţiei “Patrimoniu” din cadrul Muzeului Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, îi realizează îndrăgitului interpret o scurtă biografie: “Chiar dacă prezentările s-au făcut deja, vreau să vorbesc despre plaiul natal, fiindcă acesta din urmă i-a dat viaţă. Drăgan Muntean s-a născut în satul Poieniţa Voinii, comuna Bunila, judeţul Hunedoara. Ţinutul Pădurenilor de fapt, care întruneşte 40 de localităţi. Satul lui, un sat micuţ, avea 35 de familii şi era aşezat sus, pe un deal”.
Învatator. De fiecare dată cîştiga locul 1. Pe lîngă faptul că interpreta vocal cîntecele populare inspirate din zona pădurenilor, paralel, a învăţat să cînte şi la două instrumente de suflat: fluier, respectiv taragot. S-a afirmat în lumea muzicii cu prilejul participării la concursul de la TVR, “Floarea din grădină”, prezentat de celebra Marioara Murărescu.
Citește pe Antena3.ro
“I se acordă premiul internaţional Maria Tănase, continuă Rusalin Işfănoni, ocazie cu care este consacrat în rîndul interpreţilor şi devine unul dintre cei mai apreciaţi doinitori ai Ardealului. Repertoriul lui este alcătuit din cîntece culese din zonele apropiate. După terminarea Liceului Pedagogic, lucrează pe postul de învăţător într-un sat din apropierea Devei, după care se stabileşte în Deva. Practică şi predă canto la Şcoala Populară de Artă. Între timp, se retrage din cariera didactică pentru a intra în poliţie. Aşa se face că, ulterior, a absolvit şi Academia de Poliţie din Bucureşti”.
Muzeul. S-a străduit să promoveze folclorul pădurenesc prin orice mijloc posibil şi un rol important pentru el în acest sens l-a avut organizarea festivalului de cîntec popular pădurenesc chiar în perimetrul satului natal.
“Festivalul este nemaipomenit! Se desfăşoară anual, timp de două zile, în ultima sîmbătă şi duminică din luna august. De menţionat că la festival participă pădurenii din toate cele 40 de localităţi. Unii, ca interpreţi vocali, alţii, ca instrumentişti, ca membri ai grupurilor vocale, ai echipelor de dansuri. Dar cei mai mulţi ca şi simpli spectatori. Un lucru la fel de important pe care l-a făcut Drăgan Muntean a fost înfiinţarea unui muzeu”, adaugă dr. Işfănoni. Un muzeu pădurenesc în casa lui părintească, pe care a şi dotat-o ca atare. Desigur, dispariţia lui a fost o mare durere pentru toţi cei care l-au îndrăgit şi pentru toţi iubitorii de muzică populară.
Fire calda. “Eu l-am cunoscut în perioada în care se mutase la «Floarea din grădină». Lucram la Muzeul Satului atunci, ca şi acum, şi a venit să se consulte… cum să se îmbrace, cum să poarte anexele costumului popular... traista, căpceaua, pe care o purtau pădurenii la chindir cînd plecau la drum lung, cînd plecau să ia apă de la izvoare şi alte amănunte. Sigur, l-am întîlnit şi la diferite concursuri, spectacole, unde am participat, cu el.
Era deosebit de amabila, de respectuos. Iubea oamenii, stătea de vorbă cu ei, încerca să îi ajute pe cît se poate. Foarte, foarte solicitat şi niciodată nu refuza, răspundea tuturor invitaţiilor. De multe ori era obosit peste măsură, dar încerca să mulţumească pe toată lumea. Chiar şi cu Festivalul Pădurenesc… făcea eforturi mari din punct de vedere organizatoric, cît şi artistic să iasă totul bine. Era o fire sociabilă, prietenoasă, caldă! Te simţeai bine lîngă el şi îţi dădea impuls pentru a face lucruri frumoase. Niciodată nu refuza pe nimeni şi toţi cu care a colaborat îl vorbeau de bine.
Amfiteatru natural. La stabilirea locului unde urma să se desfăşoare Festivalul Pădurenilor, undeva lîngă satul lui, am colindat o zi întreagă. Noi doi, împreună cu preşedintele de atunci al Direcţiei Culturale din Deva. Căutam să aibă un fond plăcut, scena să fie un fel de amfiteatru natural, oamenii să vadă bine din orice poziţie, iar pe fundal să se vadă satul lui. Rîdeam, dar pînă la urmă am reuşit. Şi rîdeam, pentru că tot nouă ne-a venit ideea cu locul, că e cel mai bun. El, ca localnic, ne spunea: «Uite, vedeţi, eu nu mi-am dat seama că ăsta este locul cel mai potrivit! Deci toţi trei am fost de folos!». Şi, într-adevăr, era superb. Festivalul se numeşte, după moartea lui, Festivalul Cîntecului şi Dansului Popular – Drăgan Muntean. Pe Dealul Cornetului! Pitoresc! Acolo se strîng oamenii încă de joi seara, cu corturi, îşi amenajează loc de dormit, de petrecere, îşi organizează concursuri, fel de fel de spectacole. Iar sîmbătă după-amiază şi duminică toată ziua participă soliştii, formaţiile artistice.
După ce a hotărît ca să facă din casa lui muzeu, să amenajeze muzeu acolo, m-a rugat pe mine dacă pot să mă ocup de aşa ceva şi o săptămînă întreagă am stat în satul lui şi am căutat să luăm obiecte care ar putea să fie reprezentative pentru un muzeu, din diferite locuri. Însă oamenii au dat cu dragă inimă, fiind vorba de Drăgan, de muzeu, la ei, în sat. Aşa că, într-o săptămînă, s-a alcătuit un muzeu, care avea poate vreo 500 de obiecte dintre care costume de port popular, podoabe. Îi plăcea portul popular, îl îmbrăca! Şi soţia lui se îmbrăca la fel. Muzeul mai există şi în momentul de faţă. Este vizitat în timpul festivalului foarte mult, fiindcă aceia care sosesc au curiozitatea să caute satul şi să întrebe unde este muzeul”, povesteşte muzeograful.
