Oamenii din Ţinutul Pădurenilor îi spuneau Prinţul. Între
Drăgan Muntean şi pădureni a fost întotdeauna o legătură specială. Şi-a iubit
cu patimă locurile natale şi a luptat cu toate forţele să păstreze tradiţiile.
A organizat un festival care astăzi îi poartă numele. A promovat cele mai
frumoase melodii pădureneşti şi a cîntat dragostea de ţară din toată
inima.
Oamenii din Ţinutul Pădurenilor îi spuneau Prinţul. Între Drăgan Muntean şi pădureni a fost întotdeauna o legătură specială. Şi-a iubit cu patimă locurile natale şi a luptat cu toate forţele să păstreze tradiţiile. A organizat un festival care astăzi îi poartă numele. A promovat cele mai frumoase melodii pădureneşti şi a cîntat dragostea de ţară din toată inima.
A ştiut de mic copil că muzica este calea pe care trebuie să o urmeze. A fost învăţător, a fost poliţist, a condus Ansamblul “Ciocîrlia”.
Avea o personalitate foarte puternică, impunea prin duhul blîndeţii şi prin lucrurile minunate pe care le făcea. Pînă într-o zi cînd, pe neaşteptate, Drăgan a plecat din lumea aceasta.
Drăgan Muntean a fost şi este foarte iubit de pădureni. Şi dragostea aceasta se simte şi astăzi în felul în care vorbesc despre el. Au multă durere în suflet că Prinţul i-a părăsit. Nedrept de devreme, la doar 47 de ani.
La înmormîntarea sa a căzut o stea. În groapa pregătită pentru Drăgan, o stea şi-a făcut cuib. Steaua hărăzită lui nu a putut străluci mai departe pe cer fără Drăgan.
În ziua înmormîntării, Drăgan şi-a luat, în felul său, adio de la familie, de la prieteni şi de la admiratori. Afară a plouat, dar la un moment dat pe cer a apărut un curcubeu.
Apoi s-a înseninat aşa cum era şi Drăgan Muntean. Un om cu inimă bună, cu zîmbet cald, care atunci cînd cînta făcea să răsară soarele în suflete.