x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cântăreţ miruit

0
Autor: Costin Anghel 13 Apr 2009 - 00:00
Cântăreţ miruit /


Bunul prieten Nicu Constantin îl consideră pe Ion Dolănescu o epocă a muzicii populare.



În urma-i, Ion Dolănescu a lăsat foarte mulţi prieteni, admiratori. Oameni care l-au cunoscut şi care i-au apreciat folclorul, stilul, vocea şi dăruirea totală. Cunoscutul actor Nicu Constatin povesteşte despre prietenul său, despre Ion. Consideră că interpretul nu a fost un cântăreţ, mai degrabă... o Epocă în lumea muzicii poluare. "El a avut un mir. Aşa se spune la noi la artişti, «miruit de Dumnezeu». Aşa a fost el, menit să fie cap de şcoală, de linie, de pod... tot ce vreţi dumneavoastră, el era în frunte.

Eu l-am cunoscut când era încă militar în termen, la şoferie, la ansamblul condus de Victor Predescu. Am avut o întâmplare cu el, atunci m-am şi supărat pe el", povesteşte maestrul râzând. Era la 23 august, la Teatrul de Vară. Tânărul Dolănescu a urcat pe scenă şi a început să cânte. Şi-a cântat, şi-a cântat... şi tot ar mai fi cântat. Lumea îl aplauda frenetic şi îi cerea să nu plece. "M-am enervat şi am întrebat: «Mă, cine-i Dolănescu ăsta? Că-l mănânc!». L-am admirat. Pe urmă l-am angajat la mine la teatru, într-un spectacol «Jos Pălăria». L-am convins să vină cu Maria Ciobanu, ei făcuseră deja combinaţia. Maria a fost foarte importantă în viaţa lui. El era un tip cu o intuiţie muzicală fantastică, iar Maria era mai spre cântec. Au făcut un cuplu muzical care a adus o epocă."

ÎN LOC DE ADIO. "Nu vreau să mai spun decât atât. Dumnezeu, acolo unde l-a dus, să-l pună în dreptul celor buni, în loc luminos, în loc de verdeaţă, de unde a fugit durerea, întristarea şi suferinţa. Aşa să-l ţină Dumnezeu sub ordinea Lui".

O LEGENDĂ
Nadia Comăneci era nelipsită de la aniversările lui Ion Dolănescu, la care participau marii noştri interpreţi, sportivi, actori.  În 1989, din casa maestrului Dolănescu Nadia Comăneci a reuşit să fugă din ţară. Acea casă poartă întodeauna amintirea "paşaportului său spre libertate". În 1980, Nicolae Ceauşescu i-a interzis Nadiei să părăsească ţara, obligând-o să rămână la Federaţia de Gimnastică, fiind supravegheată de Miliţie. Când antrenorii Márta şi Béla Károlyi, au fugit din ţară în 1981, Nadiei i s-a interzis să mai părăsească vreodată România. A reuşit să fugă 8 ani mai târziu, în noaptea de 27-28 noiembrie 1989, trecând pe ascuns, împreună cu un grup de români, graniţa în Ungaria. "Mă simt norocoasă că am avut onoarea să-l cunosc pe Ion Dolănescu. Am avut şi am respect în continuare pentru acest om ca persoană şi ca mare artist. O legendă care va rămâne mereu vie în inima mea şi a tuturor românilor." (Roxana Vintilă)


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de