Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şlagăre celebre, "Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?", "Sărutarea de adio", "Dă-mi guriţa s-o sărut", "Violete pentru fete".
Cine n-a ascultat măcar o dată aceste piese? Melodiile lui Jean Moscopol te poartă cu gândul la Bucureştiul anilor de demult şi la tabieturile celor care ieşeau la plimbare pe-nserat. Povestea lui Moscopol începe la Brăila, la 26 februarie 1903. Mama sa, Terpsihore, era din Constanţa, în timp ce tatăl său, Lascăr, grec, era de prin Mesimvria, stabilit la Brăila. Numele său real era Ioan Moscu. Se spune că talentul său l-ar fi moştenit de la cea care l-a născut, mama sa având voce de soprană. Încă din primii ani de viaţă a fost atras de muzică. Învăţase să cânte la mai multe instrumente. La Şcoala Greacă din Brăila micul Moscu fluiera tot timpul şi când trebuia, şi când nu însă melodiile pe care le alegea erau fluierate extrem de corect "cu un vibrato care încălzea sunetele destul de piţigăiate la acea vârstă. Tot pe atunci a luat şi primele lecţii de vioară cu profesorii Gion Cucuratos şi Costoglu", mărturisea un fost coleg de şcoală în volumul "Letopiseţul napolitanilor de la Dunăre", de Nicu Teodorescu şi Maria Elena Teodorescu. Pe lângă muzică, Ioan Moscu mai avea o pasiune: să construiască avioane din hârtie, stârnind invidia colegilor de clasă, ale căror planoare se prăbuşeau la scurt timp de la lansare. Institutorul Calinicos a fost primul care i-a descoperit pasiunea pentru muzică şi l-a îndrumat să studieze chitara. Ulterior, profesorul Costia l-a dus la Biserica Buna Vestire, unde dirijorul Gherasim l-a primit cu mare bucurie, dându-i posibilitatea să se afirme pe post de sopran. Cursurile liceale le-a urmat la Galaţi, la Liceul Pelarinos. Cu mare uşurinţă a învăţat cinci limbi străine. După ce a absolvit liceul s-a înscris la Universitatea Politehnică din Bucureşti. Totodată a intrat ca muncitor practicant la Întreprinderea Optică "Lares". Din când în când, cânta la renumitul Restaurant "Zissu". Dar conducerea de la "Lares" l-a trimis la specializare la Berlin. Plecarea în Germania i-a picat "mănuşă". Fără să stea pe gânduri, pasionat de muzică, s-a înscris la Conservatorul din Berlin.
PASIUNE. După revenirea în ţară s-a întors la Brăila, hotărât să-şi perfecţioneze studiile muzicale. S-a înscris la Conservatorul Lyra, secţia de canto, la clasa profesorilor Umberto Manao şi Jean Andrian. S-a angajat apoi la Agenţia maritimă "M. Embiricos et Co." din Brăila, ca funcţionar. În 1924 s-a mutat la Bucureşti. S-a angajat la secţia devize a Băncii "Chrissoveloni", apoi s-a înscris la Facultatea de Aeronautică. Muzica era în continuare marea lui pasiune. Şi-a întemeiat o mică orchestră. Cânta la banjo şi glăsuia cu mare talent. Participa şi la concursurile organizate de Institutul Electronic şi Radiofonic, clasându-se de fiecare dată pe primele locuri. Muzica devenise parte din fiinţa sa. În 1929, fiind cu prietenii la Barul "Zissu", n-a rezistat tentaţiei de a cânta şi el câteva melodii. Şeful orchestrei, Alfred Pagony, l-a redescoperit astfel pe fostul student, care cânta din când în când la "Zissu" cu ani în urmă. Fascinat de fluieratul lui şi de vocea pătrunzătoare, i-a propus un duet şi un salariu atrăgător. Tot el i-a schimbat şi numele de scenă, spunându-i Jean Moscopol. Cei doi au cântat împreună doar un an. Pagony şi-a deschis apoi propriul bar pe Strada Academiei. Plecarea lui l-a adus pe Moscopol în postura de şef de orchestră, şi i-a conferit un succes răsunător. La barul "Zissu" de pe Calea Şerban Vodă, Jean Moscopol făcea epigrame pe moment celor de la masă.
CANTO. În 1928 i-au apărut primele discuri la Casele Homocorde şi Parlophon. Anul următor, celebra Casă de discuri His Master’s Voice îl invita la Viena, pentru înregistrări. La revenirea în ţară a continuat să cânte la "Zissu", cu orchestra Alexandru Leoar, alături de care a debutat la posturile de radio din Bucureşti. A luat lecţii de canto de la profesorul Jean Walidosky. În urma unui examen a devenit artist profesionist, urcând ulterior pe scena Teatrului de Revistă "Alhambra", unde a interpretat operetele: "Alhambritta" şi "Lăsaţi-mă să cânt". În 1931, Casa His Master’s Voice l-a angajat definitiv. A plecat la Berlin, unde a înregistrat noi discuri pentru gramofon şi a cântat în celebrul bar Ciro.
La întoarcerea în ţară, patronii de restaurante se "băteau" să-l aibă în program. Moscopol a preferat să cânte la Colonade şi la bomboneria Lafayette. A acceptat mai apoi să cânte la Lother Park şi Vişoiu, până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, când a participat la toate concertele organizate în scop filantropic.
FIGURAŢIE ÎN FILMUL LUI JEAN GEORGESCU
În 1932, La Berlin, Jean Moscopol a luat lecţii de canto cu profesorul Korst şi a imprimat discuri cu orchestre celebre precum Honlgsberg şi James Kok. În timpul celui de-al doilea război mondial a devenit membru al Societăţii Compozitorilor din România. A fost cooptat şi în distribuţia filmului-document "O noapte furtunoasă", unde Jean Moscopol a făcut figuraţie, interpretând rolul şansonetistului care cânta la Grădina de vară "Union". Filmul a fost realizat în condiţii deosebite în Bucureştiul camuflat, într-un studio de înregistrări în care, după ce se filma o scenă, decorurile erau dărâmate, pentru a se face loc unui nou decor pentru scena următoare.
DORUL DE ŢARĂ, MAI PRESUS DE PROPRIA VIAŢĂ
Succesul de care se bucura pe plan muzical i-a adus o nouă invitaţie de a-şi imprima piesele la Casa Telefunken din Berlin. Cum în ţară războiul era în plină desfăşurare, reîntoarcerea sa acasă a fost imposibilă. A fost ajutat să revină în România de vechiul său prieten Nicolae Zissu, patronul barului în care a debutat cu ani în urmă. Având paşaport iugoslav, Zissu l-a trecut în Iugoslavia, motivând deschiderea unui restaurant în ţara vecină. Dar revenirea în patria natală n-a fost posibilă. Cum dorea cu orice preţ să se întoarcă acasă, Jean Moscopol a hotărât să treacă Dunărea, înnotând până pe malul românesc. Era cât pe ce să se înece, fiind salvat în ultimul moment de nişte pescari, care l-au luat în barca lor. A rămas în Iugoslavia până când, într-un târziu, a primit viză de la autorităţile iugoslave. Reîntors în România, Jean Moscopol a fost invitat să cânte la Radio Bucureşti, la emisiunea "Ora soldatului".
N-A FOST CĂSĂTORIT NICIODATĂ
Deşi era un bărbat admirat de femei, Jean Moscopol n-a fost căsătorit niciodată. Primea numeroase scrisori de amor de la admiratoare. Singurul document de căsătorie pe care a rămas înscris numele său este certificatul de cununie al surorii sale, unde a fost martor. După cununia religioasă a acesteia, eveniment datat 1 decembrie 1946, anul următor, Moscopol a luat drumul pribegiei.
"George Enescu a spus că nu există muzică uşoară şi muzică grea, ci numai muzică bună şi proastă. Jean Moscopol făcea muzică bună. Cred că el, Moscopol, a fost un Maurice Chevallier al muzicii româneşti. Era un senior al cântecului, de o eleganţă perfectă, sufletească şi vestimentară!"
Gică Petrescu ( 1993)
