Ca o flacără!

Laura Stoica. Noncomformistă, energică, optimistă. Îndrăgostită de muzică încă din copilărie, de pe vremea în care, la grădiniţă, dădea spectacole fără să stea pe gânduri.

Laura Stoica. Noncomformistă, energică, optimistă. Îndrăgostită de muzică încă din copilărie, de pe vremea în care, la grădiniţă, dădea spectacole fără să stea pe gânduri. Transformându-se, într-o secundă, în "doamna de la televizor", capta atenţia tuturor "piticilor" care o ascultau fără să mai scoată vreun sunet. A iubit muzica şi a cântat cu dăruire. În 1990, la Festivalul de la Mamaia cucerea publicul şi juriul, obţinând Marele Trofeu. Apoi, piesa "Un actor grăbit" devenea melodia anului 1990. Vocea sa puternică la care se adaugă timbrul special, au făcut-o inimitabilă. Laura a dat o mare valoare pieselor pe care le-a interpretat. Când urca pe scenă şi începea să cânte îşi purta publicul în lumea ei, într-un veritabil joc de imagini. "Focul", "Dă, Doamne, cântec!", "Nici o stea", "Mai frumoasă!", sunt hituri care îţi aduc în gând, instantaneu, vocea Laurei Stoica. A preţuit fiecare clipă, a ars la maximum în fiecare secundă. Nu i-au plăcut jumătăţile de măsură şi nu şi-a înşelat niciodată publicul. A ştiut să-şi susţină prietenii, să-i îmbărbăteze, chiar dacă ea era cea care, în acel moment, avea nevoie de încurajare. A părăsit în grabă scena vieţii, mult prea devreme, în momentul în care fericirea îşi făcuse sălaş în inima şi în sufletul ei. Dar Laura nu ne-a părăsit. Ea trăieşte, prin cântecele sale!