Lumea fără Mădălina...

... „va fi mai săracă în cântece cu viaţă lungă şi în fete frumoase". Sunt cuvintele scenaristului şi realizatorului tv Dan Mihăescu, cu care Mădălina a lucrat mult timp şi cu care era prietenă de familie. Vizibil contrariat de gestul ei, Dan Mihăescu a consemnat câteva rânduri pentru Ediţia Specială dedicată artistei.

„A plecat pe drumul fără întoarcere încă o artistă tânără, talentată din plin, dăruită cu de toate. S-a despărţit de noi, de toţi, cu un gest absurd şi insuportabil. O stea aprinsă orbitor, aici, pe pământ, a ales, misterios, să se facă stea veşnică pe cerul de deasupra noastră. Am devenit  prieteni de familie prin 1992, cu vizite reciproce acasă, cu sărbători şi petreceri comune, am filmat cu ea momente de succes, cu sute de reluări la TVR.

Eram redactor-şef la Divertisment şi Muzică Uşoară, realizator de programe, ea era o vedetă de 5 stele. Cine nu ştie cântecul «Fată dragă» ascultat  de o familie la televizor şi ima­ginându-şi fiecare cum ar vrea să-l cânte Mădălina pentru el. Bunicul, ţăran la origine, se vedea jucând cu frumoasa cântăreaţă pe această melodie, cântată în ritm de învârtită, mama o vedea, cu ochii minţii, pe Mădălina într-un decor somptuos, cântând melodia ca pe un lied, tatăl, chefliu, o prefera solistă la un taraf de lăutari, la o petrecere nebună, fiul s-o acompanieze la un rock sălba­tic şi fiica, să-i preia melodia, asociindu-se cu Michael Jackson. Am dat toate aceste detalii ca să menţionez talentul actoricesc al Mădălinei, care a trebuit să construiască viabil toate personajele ca şi performanţa muzicală, de a interpreta cântecul în formule atât de variate. Au fost alături de ea actriţele Sorina Dan şi Corina Dănilă, actorii Horia Şerbănescu, Alexandru Lulescu şi Cristi Rotaru, la telere­velionul din 1993. Am filmat-o şi în alte emisiuni importante, profesionistă de fiecare dată, emotivă, prietenoasă, concentrată pentru perfecţiune.

La 1 ianuarie 1994 am devenit redactorul-şef al unei reviste magazin, Indiscret, care avea pe copertă precizarea că este interzisă persoanelor nefericite. Era acolo chipul Mădălinei, poate ca o invitaţie la a fi fericit. La mijlocul revistei am publicat un poster cu tabloul ei şi în cuprinsul revistei i-am acordat şase pagini, aşa cum se cuvenea unei vedete de prim-plan. În revistă a existat şi un text olograf, intitulat de Mădălina: «Câteva cuvinte despre... mine!» Scria spre final: «Speranţe: îmi doresc ca cei care mă iubesc să fie alături de mine la bine şi la rău!» Şi totuşi, de neînţeles, în prima zi a anului ei 43, n-a mai vrut să fie alături de noi, cei care am iubit-o întotdeauna pentru totdeauna! Cu ce inimă să spui acum: «Adio, Mădălina?»„...