După ce a interpretat în stil propriu melodia “Lie, ciocârlie”, în 1973, Maria Ciobanu a primit un nume bine meritat: “Ciocârlia cântecului popular românesc”. În 1977, când a devenit laureată a Concursului intepreţilor profesionişti din ţară, unul dintre membrii juriului a exclamat:
O voce minunată: Maria Ciobanu, o interpretă care nu s-a despărţit niciodată de cântecul oltenesc.
După ce a interpretat în stil propriu melodia “Lie, ciocârlie”, în 1973, Maria Ciobanu a primit un nume bine meritat: “Ciocârlia cântecului popular românesc”. În 1977, când a devenit laureată a Concursului intepreţilor profesionişti din ţară, unul dintre membrii juriului a exclamat: “Nu e glas, e forţă a naturii, e un miracol. I-aţi ascultat trilurile «Ciocârliei»? Sunt neomeneşti, sunt chiar de pasăre a cerului”.
Apreciere. Regretatul folclorist şi muzicolog Tiberiu Alexandru nota în primul număr al Revistei de etnologie şi folclor din 1974: “Ceea ce o caracterizează pe Maria Ciobanu, în afară de puritatea stilului şi glasul ei minunat timbrat, este grija permanentă de care dă dovadă în alegerea unui repertoriu muzical de cea mai autentică speţă”. Doi ani mai târziu, într-un articol din revista Flacăra, talentul interpretativ al Mariei Ciobanu era din nou apreciat. “Cântă frumos, parcă înrourat şi, deseori, emoţionant. (...) Cântecul Mariei Ciobanu aduce linişte şi-ţi aminteşte de rădăcini.”
Exigenţă. Marea pasiune a Mariei Ciobanu a fost şi rămâne cântecul. Întotdeauna a cântat cu mare bucurie şi a pus în melodiile pe care le-a interpretat o părticică din sufletul său. De fiecare dată când a imprimat o melodie, Maria Ciobanu şi-a făcut autocritica. Perfecţionistă din fire, şi-ar fi dorit ca piesa să sune şi mai bine, chiar dacă înregistrarea era de excepţie. De-a lungul anilor a colaborat cu foarte multe ansambluri profesioniste din ţară şi a cântat sub bagheta celor mai mari dirijori, printre care amintim pe Victor Predescu, George Vancu, Gheorghe Zamfir, Nicolae Băluţă, Dorel Manea Florian Economu, Paraschiv Oprea sau Nicolae Botgros.
A primit numeroase premii. Primul premiu, foarte valoros (locul I), l-a primit în Olanda, la un concurs internaţional de folclor. Ulterior a fost laureată a tuturor concursurilor folclorice la care a participat în ţară sau peste hotare şi, de fiecare dată, a obţinut locul I. De ce? Pentru că a avut un ţel de la care nu s-a abătut. “Am un singur plan, de fapt, un singur scop de când am pornit la drum: să pot să răspund întotdeauna exigenţelor publicului; să fiu eu însămi, să rămân senină şi nepăsătoare la orice clevetire, pentru că, oameni fiind, nu suntem scutiţi nici de ele”, spunea interpreta în 1982 în “Almanahul satelor”.