Michael, o viaţă în versuri

A trecut ceva timp de la şocanta veste a morţii sale. Poate ne-am mai obişnuit cu ideea. Poate ne-am mai săturat de comentat. Ar fi bine, căci pentru a-i înţelege viaţa lui Michael Jackson este nevoie de calm. Şi de solide cunoştinţe de limbă engleză, pentru a descifra, în spatele versurilor multora dintre melodiile sale, o viaţă trăită pentru alţii şi mai puţin pentru sine.

Ascult opinii. Ale unor prieteni, ale unor apropiaţi, ale unor jurnalişti. Toţi au păreri, unii chiar convingeri. Mă lupt cu idei preconcepute şi mai ales - culmea ironiei! - cu propria meserie, de câte ori sunt implicată într-o discuţie despre Michael Jackson. Jurnalistă fiind, am ajuns de cealaltă parte a baricadei, oripilată de monştrii creaţi de presa tabloidă.

De nenumărate ori mă trezesc în postura de fan Michael Jackson, deşi n-am fost niciodată genul înrăit, care să nu rateze vreo noutate despre megastar, care colecţionează fotografii înfăţişându-l pe acesta, care bate lumea, pentru a putea fi alături de idol în spectacolele sale. Moartea lui Michael Jackson m-a pus, poate şi datorită meseriei pe care o blamez aici, în postura de scormonitor de suflete. M-a adus în situaţia de a citi din ce în ce mai mult despre Michael, din cele mai variate surse. Şi de a separa, instinctiv, adevăruri şi minciuni, fără a avea pretenţia corectitudinii. Moartea lui mi-a deschis apetitul pentru viaţa lui. Pentru efortul de a înţelege ce anume a făcut ca Michael Jackson să fie "altfel" şi totuşi un produs al star-systemului american.

Stimulată de o bună prietenă, ea însăşi fascinată tardiv - adică după moartea regelui pop - de viaţa lui Michael Jackson, am început să reascult cu "alte urechi" melodiile starului. Şi să citesc versuri, pentru a înţelege şi mai mult. Adică dincolo de spectacol, în culisele vieţii de vedetă americană, ajunse pe cele mai înalte culmi ale succesului. Cu un preţ greu de calculat: copilăria.

"N-am avut niciodată şansa de a mă distra aşa cum se distrează copiii", explica Michael într-un interviu. Dar cine merge mai departe, la "Copilărie", melodia care-i descrie cel mai bine viaţa, are şansa, în fine, să înţeleagă de ce ani de-a rândul Michael n-a făcut decât să caute o compensaţie pentru copilăria pe care nu a cunoscut-o.

"Vă imaginaţi copilăria mea?
Eu caut lumea care m-a creat
O caut în zbaterea sufletului meu...
Nimeni nu mă înţelege
Toţi văd o excentricitate
În glumele mele
Copilăreşti, în fine...

Oamenii mă cred ciudat
Fiindcă iubesc lucrurile simple...
Mi-a fost scris să caut o compensaţie
Pentru copilăria pe care nu am cunoscut-o...

Vă imaginaţi copilăria mea?
Caut acea minune a tinereţii
Precum piraţii, care visează aventuri,
Cuceriri şi regi încoronaţi.

Înainte de a mă judeca
Străduiţi-vă să mă iubiţi,
Cercetaţi-vă sufletele şi întrebaţi-vă
Dacă vă puteţi imagina copilăria mea.

Oamenii mă cred straniu,
Fiindcă iubesc lucrurile simple...
Mi-a fost scris să caut o compensaţie
Pentru copilăria pe care nu am cunoscut-o.

Vă imaginaţi copilăria mea?
Caut acea minune a tinereţii
Povestea fantastică pe care să o împărtăşesc
Vise îndrăzneţe
Uitaţi-vă cum zbor...

Înainte de a mă judeca
Străduiţi-vă să mă iubiţi.
Chinuita mea tinereţe...
Vă imaginaţi copilăria mea?"

Şi dacă el avea dreptate şi nu presa tabloidă şi cohortele de foşti angajaţi care s-au gândit să scoată un ban în plus, vânzând gunoi unor gazete avide de senzaţional? V-aţi smuls o secundă din viaţă pentru a acorda credit spuselor sale şi nu spuselor presei? V-aţi întrebat vreodată cât de greu, dacă nu imposibil, este să ştergi noroiul cu care ai fost împroşcat pe nedrept de presă? V-o spune chiar Michael, în "Intimitate".

"Imaginile vă sunt insuficiente, treceţi prin incredibile momente
Doar pentru ştirea de senzaţie care îmi dă lovitura de graţie
Aţi înnebunit societatea, nimic nu mai reflectă realitatea
Mă faceţi să îmi pierd identitatea.

Mă hărţuiţi, mă invadaţi
De ce nu mă lăsaţi?
Voi, aparate, tot nu manipulaţi
Pe toţi acei care ştiu
Că sufletul vi-l puneţi la mezat pentru ştirea care vinde ziare.
(Refren)
Paparazzi, plecaţi cât mai departe,
Am nevoie de intimitate!

Te mai prefaci încă uimit că un prieten mi-a murit,
Dacă până acum n-ai aflat,
Îţi spun eu: a fost derutat şi hăituit ca mulţi dintre cei pe care i-am iubit
Mândria mi-a fost sugrumată în acea noapte îngheţată.

A doua şansă nu o va mai primi, o veţi ironiza şi hărţui
Spuneţi-mi doar: DE CE?
E lecţia ce trebuie s-o-nvăţăm, respectul nu se dă, îl câştigăm
Opriţi brutalitatea cu care-mi invadaţi intimitatea.
(Refren)
Sunt lecţii care trebuie învăţate
Ştirile sunt distorsionate
Opriţi brutalitatea cu care-mi invadaţi intimitatea!"

Privesc dimineaţa chipuri de cumpărători de ziare. Şi mă întreb ce anume face ca lumea tabloidelor să fie atât de populată. Dacă aş fi un star şi mi-aş citi viaţa în ziare, tentaţia de a mă rupe de această lume a hienelor ar fi imensă. Michael a descris-o cel mai bine, în "Tabloid junkie".

"Plănuiţi cum să-l distrugeţi pe cel urât de voi,
Împrăştiaţi minciuni născute din noroi,
Asasinaţi şi mutilaţi
În rând cu ziariştii-câini turbaţi
Cine-o fi următorul pe care-l înviaţi?
JFK a dat în vileag CIA
Adevărul împodobeşte al său mormânt
Şantajul este tot ce-aveţi mai sfânt.

Calomnia
Nu-i sabie - aţi spus
Cu pana scrijeliţi, oameni chinuiţi
L-aţi mai crucifica o dată pe Isus.
Dar nu-i obligatoriu să citiţi
Şi nu-i obligatoriu să-nghiţiţi
Când cumpăraţi, voi monstrul îl hrăniţi
Şi atunci, de ce să ne tot amăgim?

Nu luaţi totul ca atare
Doar pentru că-i scris în ziare
Sau pe ecrane-apare.
Şi totuşi lumea e avidă de scandal.
Doar pentru că e-n ziare
Sau pe ecrane-apare,
Nu luaţi totul ca atare.

Ei l-au făcut homosexual.

Sub a ştirii-acoperire
I-aţi aduce orice-nvinuire.
Ar putea fi acuzat
Şi de asasinat.
Doar mort v-ar câştiga compasiunea
Vai, cât de falsă este lumea!
În ceaţă
Prin spate mă înjunghiaţi
În faţă
Rasa o denigraţi.
Titlurile
Ce vă pun în lumină,
Marilyn, heroină...

E calomnie
Tot ce aşterneţi pe hârtie.
Paraziţi în alb şi negru,
Mai e vreunul dintre voi integru?
A nu citi
Înseamnă a nu-i slăvi
Citind, minciuna o veţi consfinţi.
Şi-atunci de ce ne mai amăgim?

Nu trebuie luat ca atare
Doar pentru că e scris în ziare
Sau pe ecrane apare.
(Lumea toată vrea să vadă).
Doar pentru că e în ziare
Sau pe ecrane apare,
Nu luaţi totul ca atare
(Da, dar lumea toată vrea să creadă).

Nu trebuie luat ca atare
Doar pentru că e scris în ziare
Sau pe ecrane apare
(Şi lumea să citească dă năvală)
Doar pentru că e în ziare
Sau pe ecrane apare,
Nu luaţi totul ca atare.

E blondă şi e bisexuală.

Scandal
E rodul cuvintelor de voi mânuite
Paraziţii în negru şi alb
Aţi face orice pentru o ştire
fierbinte.
A nu citi
Înseamnă a nu-i slăvi
Citind, minciuna veţi consfinţi.
Şi atunci, de ce ne mai amăgim?

Calomnia
Ziceţi că nu-i un păcat
Dar cu peniţa voastră oameni aţi torturat.
Şi atunci de ce să ne mai amăgim?

Nu trebuie luat ca atare
Doar pentru că e scris în ziare
Sau pe ecrane apare.
(Şi totuşi lumea întreagă vrea să vadă)
Doar pentru că e în ziare
Sau pe ecrane apare,
Nu luaţi totul ca atare
(Da, dar lumea toată vrea ce e scris să vadă).

Sunteţi atât de bădărani!"

Michael Jackson a ajuns prizonierul propriei celebrităţi. S-a obişnuit să se înconjoare de bodyguarzi şi tot felul de ajutoare în aşa măsură, încât el însuşi declara cândva că-i e frică să şi deschidă uşa de la intrarea casei. Timid în afara scenei, pe scenă, Michael era în lumea lui, pentru că întreaga sa viaţă s-a desfăşurat acolo. Împins de tatăl său în showbiz, Michael n-a cunoscut decât efortul de a fi cel mai bun. Pentru a-i face pe ai săi să se mândrească. Aşa cum a scris-o şi cântat-o în "Să-l fac pe tata să se fălească".

"Cu mine tata s-ar mândri
Pe-al mamei chip un zâmbet ar înflori
Fără să cuceresc noi lumi şi glorie
Sau cu un nou stil să intru în istorie.

Destul ar fi să folosesc în viaţă
Unealta de la ei - a lor povaţă
Să-mi cârmuiesc corabia propriei sorţi
Printre corăbii pline de idioţi.

Chiar de n-aş fi măcar o dată-n frunte
De n-aş urca în vârf pe-al omenirii munte
Să fiu doar un biet număr dintr-o gloată
Tot aş muri cu inima-mpăcată

Că am făcut tot ce mi-a stat în fire
Că mi-am urmat propria gândire
Am dat din mine ce era mai bun.
De restul se ocupă el acum.
(Iubirea necondiţionată
Va înflori din grija ne-ncetată.)

În cel din urmă ceas
Tot ce mi-a mai rămas
E să fiu om, să pot înfrunta
Tot ce destinul pune-n calea mea
Să fiu numit, drept, fără de tăgadă,
Fărâmă din a Domnului plămadă.

Să fiu ceea ce sunt, de-atât mi-e dor
Să fiu mezinul lui şi-al ei, copilul lor,
Şi chiar de cresc eu tot copil aş fi.
Astfel cu mine tata s-ar mândri,
Şi-al mamei chip de zâmbet
va-nflori..."

Mai târziu, când presiunea l-a copleşit, când lipsa bucuriilor copilăriei şi-a arătat colţii, când în jurul său s-a dezvoltat o adevărată industrie a profitului, Michael, care a avut de gestionat şi două maladii complicate, a ajuns o victimă a abuzului de medicamente. Conştient că nu-şi mai aparţine şi că, poate, nu şi-a aparţinut niciodată, a creat "Morfină" ("Morphine"). Un text greu de tradus, greu de interpretat, dar care unui iniţiat în "drama Michael Jackson" îi spune enorm. Aproape că nu are nevoie de comentarii.

"Morfină

E terminat baby
A căzut lat baby
Infarct baby
Dă-mi al tău trup

Sărutul tău drag
Era un ticălos baby
Eşti scârbos baby
Atât de slab

Sunt un porc baby
De generaţii tati
Vă urăsc pe toţi baby
Nişte nehotărâţi

Un murmur cald baby
Al nostru eşti baby
Încă un drog baby
După care tânjeşti

Ai încredere în mine
Ai încredere în mine
Ai toată încrederea în mine
Eşti pe morfină

Şi-au găsit locul baby
Le-au umflat botul baby
Îi urăşti pe ai tăi baby
Mincinosule

Fiecare strop baby
Ai un câine dobitoc baby
Mă faci să vărs baby
Sufletul ideal

Nu m-a jefuit
Nu m-a furat
Eu am lucrat baby
Tu mi-eşti rival

Să te mulţumesc tati
Să te părăsesc tati
Mă umileşti tati
Indezirabil


Ai încredere în mine
Ai încredere în mine
Ai toată încrederea în mine
E doar morfină

Dă-i drumul baby

Linişteşte-te
Nu-ţi face rău
Înainte să-i dai drumul să plece
Închide ochii şi numără până la zece
Nu plânge
Nu te voi transforma
Nu mai fi consternat
Închide ochii şi lasă-te purtat

Demerol
Demerol
Doamne, e pe Demerol
Demerol
Demerol
Doamne, e pe Demerol

A obosit
Să o convingă
Să îi treacă cu vederea
Astăzi e dublă durerea
Nu plânge
Nu te voi respinge
Ieri i-a câştigat încrederea
Astăzi e dublă doza

Demerol
Demerol
Doamne, e pe Demerol
He - he
Demerol
Demerol
Doamne, e pe Demerol
He
Oh

E varză baby
Ai un câine turbat baby
Îmi faci greaţă baby
Mincinosule

Tati, e adevărul doar un joc
Să ai glorie şi noroc baby
Batem pasul pe loc baby
Doar pe tine mă pot baza

Ai încredere în mine
Ai încredere în mine
Ai toată încrederea în mine
Îţi face morfină

Stai prin preajmă prostii povesteşti
Şi-ţi iei morfina
Dă-i drumul baby
Stai prin preajmă şi de ea vorbeşti
Şi-ţi iei morfina
Stai prin preajmă vorbind prostii despre ea
Şi-ţi iei morfina
Stai prin preajmă şi de ea vorbeşti
Şi-ţi iei morfina
Stai prin preajmă prostii povesteşti
Şi-ţi iei morfina

Ho - ho
Mă scufund baby
Vorbeşte morfina

Dă-i drumul baby!
Morfină!
Fă-o!
El ia morfină!
Morfină!
Morfină!"

Înainte de a judeca, încercaţi să iubiţi, spune Michael. Înainte de a judeca, încercaţi măcar să vă întrebaţi "dacă, totuşi, e minciună?", şi abia apoi mergeţi mai departe. E trist când e nevoie de descifrări post-mortem, doar pentru că ne-am obişnuit să judecăm pripit. Deşi nu ne-am câştigat dreptul la o robă.