Number Ones - Piesă cu piesă: Istorie

Fiecare hit al lui Michael Jackson are o poveste aparte, o intepretare specială, un videoclip deosebit, o intepretare live care a rămas în istorie. Vă prezentăm povestea fiecărui track inclus pe cd-ul Number Ones.

Don't Stop 'Till You Get Enough
Lansat pe piaţă la 28 iulie 1979, "Don't Stop 'Till You Get Enough" este primul mare succes al carierei solo de maturitate a lui Michael Jackson. Cu acest cântec începe practic drumul megastarului care a dominat scena pop şi clasamentele muzicale în următoarele trei decenii. În a doua jumătate a anilor '70, după ce el şi fraţii săi au părăsit casa de discuri Motown Records, pentru un contract cu CBS Productions, Michael îşi dorea să fie ceva mai mult decât solistul principal al grupului The Jacksons. Deşi continua să creadă în proiectul familiei (fraţii cântau împreună din 1962, pe când încă se aflau în Gary, Indiana), Michael dorea să înceapă şi o carieră solo. La Motown lansase câteva albume solo de succes, dar acum îşi dorea altceva. În 1977, tânărul Michael (19 ani) îl cunoaşte pe platourile de filmare ale filmului "The Wiz" (un remake pentru publicul de culoare al celebrei pelicule "Vrăjitorul din Oz"), pe producătorul Quincy Jones. Michael i-a cerut acestuia să îi recomande câţiva producători cu care să lucreze un album solo. Mulţumit de felul cum colaborase cu Michael la "The Wiz", Quincy s-a autopropus, fiind încântat că ideea principală era ca albumul să nu sune deloc precum unul al formaţiei The Jacksons. Cei doi s-au apucat de treabă, iar rezultatul, apărut pe piaţă în 1979, este fermecătorul album "Off the Wall", rămas până astăzi un material extrem de agreabil de ascultat. "Don't Stop 'Till You Get Enough" a fost "deschiderea" perfectă pentru album, piesa compusă de Michael şi scrisă în registru acut, foarte greu de interpretat, ajungând pe locul 1 în toată lumea. A fost al doilea No. 1 pentru Michael în Statele Unite. Piesa i-a adus primul Premiu Grammy şi primul American Music Award. Diverşi biografi ai lui Michael Jackson susţin că acesta a avut un diferent pe tema piesei cu mama sa, Katherine, o persoană foarte religioasă, membră a comunităţii Martorilor lui Iehova. Deşi Michael a calificat povestea drept ridicolă, mulţi fani cred şi astăzi că mama sa a fost nemulţumită de conţinutul cu uşoară conotaţie sexuală al versurilor şi l-a lăsat să înregistreze cântecul doar după ce i-a jurat că, de fapt, nu vorbeşte decât despre distracţie. Videoclipul, regizat şi produs de Nick Saxton, a fost considerat inovator în 1979 prin faptul că, la un moment dat, Michael apare în triplă ipostază, filmări succesive în care îşi sincronizează perfect mişcările. În concert, piesa a fost cântată în apariţii speciale şi în turneul Triumph pe care Michael l-a susţinut împreună cu fraţii săi la începutul anilor '80.

Rock with You
Această piesă lansată pe single la 3 noiembrie 1979 este considerată şi astăzi drept una dintre cele mai bune din întreaga carieră a megastarului. Interpretarea vocală a lui Michael face toţi banii pe acest track compus de Rod Temperton. Cântecul s-a bucurat de un succes extraordinar în cluburile şi discotecile din toată lumea, fiind remixată de-a lungul anilor de nenumărate ori. Multe vedete ale scenei pop, între care Beyoncé sau Jennifer Lopez, au declarat că au studiat, pe când erau la începutul carierei, această piesă, încercând să ajungă la performanţele vocale ale lui Michael Jackson. Trackul a devenit primul hit number one al lui Michael în anii '80, deceniu pe care îl va domina cu autoritate. Hitul a fost cântat live de Michael în turneul Triumph, pe care l-a susţinut împreună cu fraţii săi în 1980-1981, în turneul Bad (1987-1989) şi HIStory (1996-1998). În anii '80, în concert, piesa era precedată de câteva cuvinte rostite tare de Michael în microfon: "I think I wanna rock! I think I wanna rock!", după care piesa începea. Iniţial, "Rock with You" a fost inclusă şi în lista pieselor pentru turneul Dangerous (1992-1993), dar nu a fost cântată pe scenă. În ultimul turneu mondial al lui Michael, HIStory, "Rock with You" a fost inclusă într-o secţiune specială dedicată albumului "Off the Wall", Michael cântând doar câteva secţiuni din ea, alături de "Don't Stop 'Till You Get Enough" şi piesa-titlu a albumului. O altă piesă care a ajuns pe locul 1 în multe clasamente a fost "She's Out of My Life", parte a albumului "Off the Wall", dar inclusă ulterior doar pe compilaţia de hituri de pe dublul album "HIStory" (1995), şi nu şi pe "Number Ones". Această piesă, scrisă de Tom Bahler, a avut mare succes în concertele live din turneele Bad şi Dangerous. Când Michael o interpreta, cea mai norocoasă fană prezentă la concert urca pe scenă şi dansa alături de star, într-o coregrafie care înnebunea pur şi simplu mulţimea. Albumul "Off the Wall" s-a vândut în toată lumea în peste 20 de milioane de exemplare, fiind ascultat şi astăzi cu plăcere. A fost primul album cu patru piese de top 10 în Statele Unite. Recordul a fost depăşit ulterior de Michael, întâi cu discul "Thriller" şi apoi cu "Bad". Pentru că făcea încă parte din trupa The Jacksons, Michael nu a plecat în turneu pentru promovarea albumului său solo. Piesele au fost cântate live în următorul turneu al grupului, serie de concerte pentru promovarea albumului "Triumph" al trupei.

Billie Jean
Mulţi critici consideră că istoria muzicii pop se împarte în două etape: "înainte de «Billie Jean»" şi "după «Billie Jean»", atât de mare a fost impactul acestui cântec. Una dintre piesele definitorii ale lui Michael Jackson, "Billie Jean" a fost compusă de acesta cu gândul la o admiratoare care îl acuzase că este tatăl... unuia dintre cei doi copii gemeni ai ei! (Minciunile absurde despre Michael Jackson, care l-au însoţit toată viaţa, sunt mai vechi decât se crede. În 1977, de exemplu, presa americană şi cea britanică scriau despre el că şi-a schimbat sexul şi că a devenit femeie!) Michael a spus mereu că inspiraţia divină l-a ajutat să scrie "Billie Jean", ideea sa fiind aceea de a scrie o piesă cu o linie melodică de bass foarte reuşită. Starul scrie în biografia sa că zgomotul făcut de motorul maşinii a fost de ajuns ca să-l inspire să scrie respectiva linie de bass, iar restul este istorie. "Billie Jean" a dominat topurile în 1983, înnebunind publicul prin videoclipul revoluţionar în care Michael dansează pentru prima dată. Dar spectacolul "Motown 25: Yesterday, Today and Forever" a fost cel care a transformat piesa în legendă. Şi asta pentru că, după ce a cântat alături de fraţii săi piesele de început ale grupului, Michael a rămas singur pe scenă şi a cântat "Billie Jean", dansând aşa cum nimeni nu o mai făcuse vreodată. A fost prima dată când lumea a văzut celebrul Moonwalk - mersul pe Lună, pălăria marca Michael Jackson, jacheta cu strasuri şi celebra mănuşă albă cu cristale. Zeci de staruri de primă mână ale showbusiness-ului american, prezente în sală, s-au ridicat în picioare şi au ovaţionat prestaţia lui Michael. Pentru mulţi, evoluţia de la spectacolul aniversar al Motown a însemnat încoronarea lui Michael Jackson ca Rege al Muzicii Pop. Moonwalk a fost reluat după aceea în toate concertele lui Michael, devenind marca sa şi înnebunind fanii din toată lumea. Mai are rost să vorbim despre succesul lui "Billie Jean"? Locul 1 peste tot în lume. Interesant este însă că producătorul Quincy Jones a insistat multă vreme ca titlul lui "Billie Jean" să fie "Not my Lover". Jones se temea că publicul ar putea face o legătură între numele fetei din piesă şi cel al cunoscutei jucătoare de tenis Billie Jean King, în vogă la începutul anilor '80. Şi mai interesant este că "Billie Jean" era cât pe ce să nu fie inclusă pe tracklist-ul albumului "Thriller", Quincy Jones considerând-o nepotrivită. Piesa a fost mixată de 91 de ori de inginerul de sunet Bruce Swedien, fiind ales în cele din urmă mixajul cu numărul 2.

Beat It
Celălalt hit major de pe albumul "Thriller" (apărut în decembrie 1982) a fost "Beat It". O nouă compoziţie Michael Jackson, cântecul a ajuns imediat pe locul 1 în clasamentele muzicale din toată lumea, fiind în competiţie cu... "Billie Jean", lansat cu doar câteva luni înainte! Şi videoclipul "Beat It", în genul West Side Story, a fermecat pe toată lumea, devenind o marcă a genului şi fiind difuzat, ca şi "Billie Jean", de MTV, postul de muzică lansat la începutul anilor '80 şi care până atunci nu difuzase piese ale artiştilor de culoare. "Billie Jean" şi "Beat It" erau însă mult prea populare în 1983 pentru a putea fi ignorate de MTV. S-a dovedit ulterior că postul muzical a crescut împreună cu Michael Jackson, premiera videoclipurilor starului urmând a se face la MTV, de fiecare dată cu audienţe ameţitoare. În clipul "Beat It", Michael împacă două bande rivale care se luptau pentru supremaţie, răufăcătorii dansând alături de star. Jacheta roşie, plină de fermoare, pe care Michael o poartă în videoclip, a devenit un accesoriu vestimentar obligatoriu la începutul anilor '80 pentru adolescenţii din întreaga lume. Vedete precum Beyoncé, Mary J. Blige, Shaggy sau Carson Daly şi-au amintit cu plăcere de adolescenţa lor şi de felul în care şi-au achiziţionat o jachetă roşie din piele, plină de fermoare. "Beat It" se remarcă prin aceea că este un cântec cu accente rock, o premieră pentru Michael Jackson la începutul anilor '80. Piesa beneficiază de excepţionale pasaje de chitară electrică, interpretate de celebrul Eddie van Halen, unul dintre cei mai în vogă chitarişti din acel moment. Michael va încerca pe tot parcursul carierei sale să-şi apropie şi fanii rock, lucrând cu mai multe legende ale genului, între care chitariştii Slash şi Carlos Santana. Eddie van Halen a cântat "Beat It" pe aceeaşi scenă cu Michael şi cu ceilalţi fraţi Jackson la 4 iulie 1984, într-un concert din cadrul Victory Tour, turneul de reunire a fraţilor Jackson. Piesa va fi reluată în toate turneele megastarului, fiind cântată şi în cele două concerte aniversare din 2001 de la Madison Square Garden din New York.

Thriller
În 1984, casa de discuri Epic Records, care îl avea sub contract pe Michael Jackson, a decis că nu mai e nevoie de promovare pentru albumul "Thriller", lansat în decembrie 1982, deoarece materialul avusese deja un succes comercial mulţumitor, dominase clasamentele şi avusese încasări foarte bune. Ca atare, Michael Jackson s-a văzut în situaţia de a găsi o altă sursă de finanţare pentru cel de-al treilea videoclip al albumului, pentru piesa "Thriller". MTV a dat o parte din bani, în schimbul dreptului de a difuza un "Making of" al lui "Thriller", iar pariul realizat de televiziunea muzicală a fost câştigat cu vârf şi îndesat. Toţi adolescenţii americani au plecat de la şcoală în ziua în care la MTV a avut premiera lui "Thriller", iar videoclipul (un minifilm de 13 minute, regizat de John Landis) a devenit foarte curând un model al genului. La 25 de ani de la lansare este în continuare considerat cel mai bun videoclip realizat vreodată, fascinând mereu noile generaţii de fani ai muzicii. Şi astăzi pe internet circulă mii de variante pe care dansatori din toată lumea le-au realizat pe coregrafia din "Thriller". Există până şi înregistrări şi de la nunţi, cu invitaţii dansând "Thriller" alături de mire şi de mireasă. Chiar şi un grup de deţinuţi din Filipine au realizat coregrafia din videoclip, în 2007, repetând anul acesta scena, ca un tribut adus după moartea lui Michael. După cum povestea într-un interviu, Michael s-a concentrat alături de coregraful Michael Peters să facă dansul morţilor vii (piesă de rezistenţă în clip), astfel încât să nu pară ridicol. Rezultatul nu numai că nu a fost ridicol, dar a înnebunit o lume întreagă. În clip, alături de Michael, în rolul de prietenă a acestuia, apare vedeta Playboy din anii '80 Ola Ray. Piesa "Thriller" a fost, de asemenea, de-a lungul anilor, unul dintre cele mai aşteptate momente din concertele lui Michael Jackson. Cu excepţia turneului Victory, pe care l-a realizat alături de fraţii săi în 1984, Michael a inclus "Thriller" în toate concertele sale, dansând pe scenă alături de schelete spre deliciul publicului. Plasată de obicei în secţiunea de mijloc a spectacolului, piesa era urmată de "Beat It" şi "Billie Jean", celelalte două piese de rezistenţă de pe cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor.

Human Nature
"Human Nature" a fost al cincilea hit-single extras de pe albumul "Thriller", ajungând pe primul loc în mai multe ţări europene şi în Japonia. Scris de Steve Porcaro şi John Bettis, "Human Nature" a contribuit la rându-i la fenomenalul succes al albumului "Thriller": 109 milioane de exemplare vândute în toată lumea, 10 piese de top 10 în Statele Unite, performanţă rămasă neegalată până astăzi. "Thriller" i-a adus lui Michael Jackson opt American Music Awards şi şapte Grammy, starul primind un al optulea Premiu Grammy pentru "ET - The Story Book", toate în 1984. "Human Nature" este una dintre cele două balade de pe "Thriller", alături de "The Lady in My Life". Piesa a fost interpretată live în turneele Bad şi Dangerous. Melodia a fost remixată şi preluată (parţial sau în totalitate) de o serie de artişti de-a lungul sfertului de secol care a trecut de la lansarea sa, la 3 iulie 1983. După albumul "Thriller", deşi dorea să se distanţeze de grupul The Jacksons din care făcea parte, Michael Jackson a plecat, totuşi, în turneu alături de fraţii săi. Desfăşurat pe durata a şase luni pe întreg teritoriul Statelor Unite, turneul Victory a fost unul dintre cele mai de succes din toate timpurile, sute de mii de americani mergând pe stadioane pentru a-i vedea pe fraţii Jackson la ultimul lor turneu. Deşi le-a adus milioane de dolari şi multă faimă, turneul a săpat animozităţi de netrecut între fraţi, toţi foarte geloşi pe succesul lui Michael şi pe faptul că toată atenţia presei şi publicului se răsfrângea doar asupra lui. După acest turneu, Michael Jackson îi va mai coopta rareori pe fraţii săi în proiectele proprii, preferând să-şi valorifice talentul într-o carieră solo mai strălucitoare decât a oricărui alt artist. În biografia sa oficială a scris lucruri frumoase despre concertele susţinute alături de fraţii săi, dar diverse alte cărţi publică versiuni diferite despre acea perioadă, susţinând că Michael a fost extrem de dezamăgit să vadă atitudinea fraţilor în faţa succesului său. După "Thriller", nici un alt muzician nu i-a mai putut contesta lui Michael Jackson titlul de Rege al Muzicii Pop. Michael a rămas în competiţie numai cu el însuşi. În clasamentul vânzărilor, "Thriller" rămâne de departe numărul 1. În clasamentul artiştilor, după "Thriller", Michael Jackson a rămas în competiţie cu doar câteva nume: Bing Crosby, Elvis Presley, Frank Sinatra şi The Beatles, toţi cu vânzări de peste un miliard de discuri.

I Just Can't Stop Loving You
Primul single extras de pe mult aşteptatul album "Bad" a fost "I Just Can't Stop Loving You", o baladă fermecătoare, interpretată de Michael în duet cu Siedah Garrett, o cântăreaţă şi compozitoare de succes, coautoarea melodiei "Man in the Mirror". Iniţial, Michael şi-a dorit un duet cu starurile în vogă la acel moment, Barbra Streissand sau Whitney Houston, dar după mai multe refuzuri, a decis să cânte alături de Siedah. Aceasta îl va însoţi în turneul mondial Dangerous de la începutul anilor '90 şi va interpreta piesa alături de el. În turneul Bad, cântecul a fost interpretat alături de Sheryll Crow, pe atunci o necunoscută, angajată ca backing vocal pentru turneu. Piesa are o versiune în limba spaniolă ("Todo mi amor eres tu") şi una în franceză ("Je ne veux pas le fin de nous"), lansate pentru pieţele internaţionale, o frumoasă şi neaşteptată surpriză pentru fanii din afara Americii. La fel ca şi primul single de pe "Thriller" ("The Girl is Mine", tot un duet, dar cu Paul McCartney), "I Just Can't Stop Loving You" a ajuns rapid pe locul 1 în clasamentele din toată lumea. Nu era greu, având în vedere cât de mult au aşteptat fanii noul album al lui Michael Jackson. După neegalatul succes al albumului "Thriller", Michael şi-a petrecut anii 1985-1987 în studio, în încercarea de a găsi cea mai bună formulă pentru un nou material de succes. Acompaniat tot de producătorul Quincy Jones, Michael a reuşit imposibilul, făcând din "Bad", la vremea respectivă, al doilea cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor. Cu "Bad" a reuşit o nouă performanţă rămasă unică până în acest moment: este singurul album care are cinci piese care au devenit No. 1 în Billboard Hot 100! Chiar dacă nu s-a vândut la fel de bine ca "Thriller", "Bad" a fascinat generaţii de fani, videoclipurile, concertele, apariţiile speciale şi, în general, toate acţiunele promoţionale legate de albumul "Bad" fiind de cea mai bună calitate. Din păcate, o dată cu "Bad", lucrurile aveau să se schimbe dramatic pentru Michael Jackson. Înfăţişarea sa schimbată şi pielea mult mai deschisă la culoare au atras atenţia presei mondiale, care a început o adevărată şi, de cele mai multe ori, nedreaptă tiradă împotriva sa. Fără un motiv rezonabil, ziariştii de scandal nu au ţinut cont de nimic în încercarea de a-l portretiza pe Michael Jackson în culori negative. În afară de fanii săi, nimeni nu l-a mai văzut pe Michael Jackson altfel decât ca pe un nebun extrem de ciudat.

Bad
Piesa care dă titlul albumului a fost probabil cel mai mare hit din 1987. Potrivit lui Quincy Jones, piesa a fost scrisă de Michael în ideea de a fi înregistrată alături de Prince, foarte în vogă şi el la mijlocul anilor '80. Pentru că ziarele de scandal fabulau pe tema rivalităţii celor doi, imaginând tot felul de conflicte, Michael a încercat să-l convingă pe Prince să ia parte la cântec. Potrivit lui Jones, Prince a ascultat demo-ul piesei şi a fost foarte încântat de ce a auzit. "Nu ai nevoie de mine în piesă, Michael! Va fi un hit şi fără mine!", i-ar fi spus Prince, refuzând oferta de colaborare. "Bad" este un cântec de stradă, asemănător lui "Beat It", de pe "Thriller", numai că de data aceasta este povestea unui băiat din cartierele sărace ale New York-ului, care este admis la o facultate prestigioasă şi are şansa de a scăpa de ghetou. Cu toate acestea, prietenii săi îl acuză că a uitat de unde a plecat şi încearcă să se răzbune pe el. Videoclipul melodiei, un nou minifilm marca Michael Jackson, a fost filmat în trei săptămâni de muncă epuizantă în New York, sub bagheta reputatului regizor Martin Scorsese. Rămâne până astăzi unul dintre cele mai bune videoclipuri ale lui Michael, unul fără efecte speciale, dar plin de imaginaţie şi coregrafie de cea mai bună calitate. Clipul a fost parodiat de Weird Al Yankovic (piesa se numeşte "Fat"), cel care "refăcuse" şi "Beat It" (piesa se numeşte "Eat It"). Videoclipul "Bad" a fost refăcut într-o variantă cu actori-copii un an mai târziu pentru filmul autobiografic "Moonwalker". Plină de umor şi de prospeţime, parodia este şi astăzi foarte plăcut de urmărit. Fotografia de pe coperta albumului "Bad", o nouă marcă personală Michael Jackson, a fost realizată într-o pauză de filmare a videoclipului la piesa cu acelaşi nume. După lansarea albumului, Michael a plecat în primul său turneu mondial solo, proiect care i-a adus 124 de milioane de dolari. Turul a debutat în Japonia şi a fost nu evenimentul anului, ci evenimentul deceniului. Este considerat şi astăzi cel mai de succes turneu din istorie, eclipsând nume importante precum Elvis, Beatles, Rolling Stones sau Queen. Deşi şi la sfârşitul anilor 1980 era criză economică, recesiunea lovind ţările din vestul Europei, America de Nord şi Japonia, milioane de oameni s-au dus să-l vadă pe Michael cântând. Pentru mulţi avea să fie şi singura ocazie.

The Way You Make Me Feel
Un nou hit extrem de important din cariera sa, "The Way You Make Me Feel", a fost lansat în 1987. A urcat rapid în clasamente, ajungând pe primul loc mai repede decât predecesoarele sale, "I Just Can't Stop Loving You" şi "Bad". Înainte de "The Way You Make Me Feel", numărul 1 în clasamentul Billboard Hot 100 a aparţinut lui George
Harrison şi celebrei sale piese "Set on You". Cea care a detronat melodia lui Michael de pe locul 1 este "Need You Tonight", o altă piesă extrem de cunoscută, interpretată de australienii de la INXS. "The Way You Make Me Feel" beneficiază de un videoclip deosebit, un minifilm de aproape 9 minute, în care Michael, cu o imagine matură şi sexy, încearcă să o cucerească pe străzile unui cartier periferic pe supermodelul Tatiana Thumbtzen. În videoclip, una dintre prietenele Tatianei este jucată de LaToya Jackson, nimeni alta decât sora mai mare a lui Michael. În anii următori, ea îşi va atrage reproşurile familiei pentru că va poza goală pentru Playboy, iar apoi, în 1993, va vorbi foarte urât despre Michael, susţinând că, deşi îl iubeşte foarte mult, nu poate să nu-i pese de toţi copiii pe care acesta i-a abuzat de-a lungul anilor. Ulterior, va retrage aceste declaraţii, susţinând că a fost manipulată de soţul său de la acea vreme, care îi era şi manager şi care căuta cu disperare o modalitate prin care să o facă mai cunoscută. Ironic, LaToya este cea care a completat în 2009 certificatul de deces al lui Michael. Piesa "The Way You Make Me Feel" a fost interpretată la Premiile Grammy 1988 şi reluată de câteva ori şi pe scena concertelor, în turneele megastarului. În turneul Bad, cea după care Michael alerga pe scenă era Sheryll Crow. În 2001, Michael a cântat piesa alături de Britney Spears la unul dintre cele două concerte aniversare pe care le-a susţinut la Madison Square Garden din New York. A fost un moment în care Michael a fost aplaudat de presă şi de critici pentru calităţile sale vocale (în 2001 avea deja 43 de ani), în vreme ce Spears a fost dur criticată pentru felul în care a cântat. "The Way You Make Me Feel" este una dintre cele mai copiate melodii ale lui Michael, inclusiv legendarul Paul Anka realizând în 2003 o versiune proprie a acestui hit. "Bad" a fost şi el un imens succes comercial. S-a vândut în peste 60 de milioane de exemplare în toată lumea şi a fost ani buni al doilea cel mai bine vândut album din toate timpurile. Acest lucru a fost certificat în 1993, când lui Michael i s-a decernat un Premiu Grammy special - Grammy Legend Award.

Dirty Diana
Un cântec groovy, "Dirty Diana", rămâne unul dintre melodiile magice semnate de Michael Jackson. Puţini artişti s-au încumetat la astfel de compoziţii, iar şi mai puţini au reuşit să aibă succes. "Dirty Diana" este o piesă stranie, în care Michael Jackson vorbeşte cu o persoană, acuzând-o de faptul că nu-l lasă în pace şi continuă să se bage în casa şi în viaţa lui, deşi el i-a spus să plece. Diana din piesă continuă să-l sâcâie şi să-i facă zile amare lui Michael, artistul implorând-o să-l lase să respire, întrucât are o viaţă şi o relaţie fericită. Amatori de senzaţional, jurnaliştii de scandal au făcut imediat legătura cu Diana Ross, starul care i-a marcat lui Michael primii ani de carieră. "E clar", scria presa vremii, "Michael Jackson este frustrat că Diana Ross nu l-a băgat în seamă şi nu s-a căsătorit cu el şi o atacă în cântecele lui". Nimic mai neadevărat, susţin apropiaţii lui Michael. "«Dirty Diana» este o melodie despre o altă femeie. N-are nici cea mai mică legătură cu Diana Ross şi nici cu Prinţesa Diana", a spus producătorul David Gest, prieten foarte apropiat al lui Michael. Apropo de Prinţesa Diana, aceasta l-a întâlnit pe Michael în 1988, când megastarul a venit la Londra pentru cele şapte spectacole consecutive cu casa închisă (seară de seară, timp de o săptămână) rămase în istorie. Diana a venit împreună cu Charles şi l-au întâlnit pe Michael în culise. Dacă Prinţul a vorbit mai mult cu englezii din staff-ul lui Michael, Diana s-a apropiat de star şi au legat o discuţie. Michael a dezvăluit peste ani că obişnuiau să vorbească des la telefon, întrucât au fost cele mai vânate două persoane din lume de paparazzi, iar numele lor a fost târât, gratuit, în noroi. "O să cânţi «Dirty Diana» în seara asta?", l-a întrebat Prinţesa în 1988, în culisele spectacolului. "Nu. Am scos-o special din lista de piese din respect pentru tine", a răspuns Michael, care se gândise la semnificaţia titlului: "Murdara Diana". "Nu se poate! Este piesa mea preferată", i-a răspuns Diana. Din păcate, în mai puţin de cinci minute, Michael era deja pe scenă şi nu a reuşit să "reînşurubeze" piesa în tracklistul concertului. A cântat-o însă cu diverse alte ocazii în acelaşi turneu. După seria de şapte concerte cu casa închisă susţinute în 1988 pe Stadionul Wembley din Londra, Michael Jackson a revenit în capitala britanică în 1989 pentru o nouă serie de şapte concerte consecutive cu casa închisă. Lumea era la picioarele lui.

Smooth Criminal
Poate cea mai ritmată piesă de pe albumul Bad, "Smooth Criminal" a fost numărul 1 doar în Europa. Ca şi "Human Nature" şi "Blood on the Dance Floor", a fost inclusă doar în ediţia europeană a albumului "Number Ones", pe care vi-l oferim astăzi împreună cu Jurnalul Naţional. "Smooth Criminal" este o altă piesă care a făcut istorie peste tot în lume. Este atât de cunoscută, încât parcă îţi vine să spui că nu există persoană care să nu cunoască melodia. "Smooth Criminal" a fost lansată în 1988, fiind tema principală a filmului autobiografic al lui Michael - "Moonwalker". Deşi şi piesa în sine este foarte reuşită şi s-a impus prin difuzările la radio, varianta video este cea care a făcut furori. Acţiunea clipului se petrece în anii '30. Michael, îmbrăcat într-un costum alb, purtând pălărie şi ghere, intră într-un bar care recreează atmosfera deceniului patru al secolului trecut. Cu o coregrafie revoluţionară, Michael dansează împreună cu personajele din local, impresionând din nou prin tehnica sa desăvârşită şi talentul său uluitor. Înainte de lansarea clipului, Michael a mers împreună cu o echipă de producţie în afara oraşului Los Angeles şi a filmat mai multe idei despre cum voia să iasă clipul. Una dintre variantele pe care le agrea era un western. S-a hotărât apoi la varianta "anii '30", mai ales că unul dintre titlurile provizorii ale cântecului a fost "Al Capone". În "Moonwalker", alături de Michael apare actorul Joe Pesci, cu cinci ani înainte de rolul acestuia din "Singur acasă" ("Home Alone"), dar şi Sean Lennon, fiul lui John Lennon şi al lui Yoko Ono. Cu "Smooth Criminal", Michael Jackson reuşeşte să breveteze şi o invenţie pentru lumea spectacolului: nişte pantofi care se înfig în scenă, permiţând dansatorului să se aplece într-un unghi foarte ascuţit, sfidând gravitaţia. Revoluţionara şi uluitoarea metodă va fi folosită în turneele Bad, Dangerous şi HIStory, "Smooth Criminal" fiind una dintre piesele de rezistenţă ale spectacolelor. Tot în concert, Michael va folosi ecrane gigant, umbre şi alte efecte de imagine care vor crea spectatorului iluzii şi sentimente dintre cele mai ciudate. Performanţa inovatoare este de-a dreptul uimitoare, toate aceste idei fiind ale lui Michael şi nu ale regizorilor, coregrafilor sau producătorilor săi. Este şi acesta, poate, unul dintre motivele pentru care starurile adunate la ceremonia religioasă în memoria sa, desfăşurată la Staples Center Arena din Los Angeles, l-au numit în unanimitate The King of Entertainment - Regele Divertismentului.

Black or White
După "Billie Jean", "Black or White" a fost un alt hit planetar al lui Michael Jackson. Practic, în toamna lui 1991, peste tot în lume răsunau acordurile acestei melodii compuse, bineînţeles, tot de el. Este o piesă pe care e imposibil să nu o îndrăgeşti, o melodie diferită de tot ce ai mai auzit, o partitură instrumentală desăvârşită, în care şi-a făcut loc Slash, chitaristul de la Guns'n'Roses. "Black or White" a urcat rapid pe locul 1 în clasamente şi a rămas acolo săptămâni întregi, bătând multe recorduri de audienţă. A fost singura melodie din turneul Dangerous care a urmat albumului cu acelaşi nume, la care fanii şi mai ales fanele leşinau. Doar că "Black or White" venea abia la sfârşitul concertului. Piesa în sine a făcut furori şi, ca în cazul atâtor altor melodii, atunci când videoclipul a fost lansat, totul a explodat. Un clip ingenios, regizat de acelaşi John Landis, care semnase şi "Thriller", a depăşit orice bariere în lumea spectacolului. În clip, Michael străbate continentele, împletind dansul său unic cu cel tradiţional al popoarelor pe care care le întâlneşte (indian american, indian asiatic, rusesc, african, thailandez). Un mesaj la unitate şi la încetarea urii, "Black or White" a prins de minune peste tot în lume. Abia peste ani de la lansarea piesei, câţiva ignoranţi din presa de scandal au râs în barbă, spunând că Michael, care a devenit alb, nu ar fi trebuit niciodată să cânte o astfel de melodie. Publicul nu i-a ascultat, astfel că "Black or White" este una dintre cel mai bine vândute piese ale secolului trecut. În videoclip, alături de Michael apar Macaulay Culkin, George Wendt (din serialul "Cheers"), familia animată Simpson şi, într-un rol secundar, supermodelul Tyra Banks, aflată atunci la începutul carierei. Clipul are şi o parte de final în care Michael dansează pe străzi întunecate, spărgând geamuri şi vitrine cu însemne fasciste şi sloganuri rasiste. La finalul scenei, Michael se transformă într-o panteră neagră şi iese din cadru. Aceasta a fost singura scenă contestată, Michael luând decizia să retragă secvenţa din difuzările televizate, dar să o prezinte în concert, într-una dintre pauzele necesare schimbării costumelor din turneele Dangerous şi HIStory. Alături de "Black or White", piese şi videoclipuri ca "Remember the Time", "In the Closet", "Heal the World", "Will You Be There", "Give Into Me", "Who Is It" şi "Jam" au adus un incredibil succes comercial albumului "Dangerous": 40 de milioane de discuri vândute. Piesa-titlu va beneficia de o coregrafie proprie şi va fi interpretată în diverse ocazii.

You Are Not Alone
Acesta este un alt hit planetar al lui Michael Jackson. Melodia perfectă, lansată la momentul potrivit, l-a propulsat din nou în fruntea topurilor din lumea întreagă. "You Are Not Alone" a fost lansată în septembrie 1995. Înainte sa fusese "Scream", duetul lui Michael cu sora sa Janet şi cel mai scump videoclip din toate timpurile (7 milioane de dolari investiţi). "Scream" a debutat în Billboard Hot 100 direct pe locul 5, fapt fără precedent în acel moment. Precedentul vârf de intrare în acest top fusese o piesă Beatles în anii '60. Se părea că Michael reuşise să doboare un nou record râvnit de mulţi. Dar în septembrie 1995, Michael reuşeşte imposibilul: "You Are Not Alone" intră direct pe locul 1 în Billboard Hot 100, performanţă uriaşă, repetată până acum doar de Mariah Carey. Această superbă baladă nu are nimic în comun cu melodiile comerciale lansate din anii '50 încoace. O linie de pian, vioară, chiar şi harpă, o tobă în surdină, toate s-au împletit de minune în compoziţia lui R. Kelly. A fost piesa anului 1995, fiind ascultată cu plăcere de întreaga planetă. A fost poate pentru prima dată în cariera solo a lui Michael când videoclipul nu a mai fost atât de important. Clipul, în care apare alături de Lisa Marie Presley, cu care era căsătorit în acel moment, este un amestec de cadre sugestive despre viaţa lui Michael: în aparenţă o oază de fericire, în fapt un imens şi arid deşert, plin de singurătate şi nefericire, în care presa de scandal iscodeşte şi cele mai mici detalii, împroşcând cu noroi. În acest decor apare o oază de linişte, un templu de stabilitate: Lisa Marie Presley. Căsnicia se va încheia în mai puţin de doi ani. În acele luni au fost mulţi cei care au vorbit că relaţia a fost doar una de convenienţă, menită doar să-l scape pe Michael de zvonurile că ar fi pedofil. Astăzi, la 15 ani distanţă, se pare că adevărul este cu totul altul. Michael şi Lisa Marie au avut o relaţie adevărată, care a început mult înainte de a se căsători şi pe care au ţinut-o cu discreţie departe de ochii publicului şi ai presei, tocmai pentru a se feri de atacurile mincinoase şi nedrepte. Cei doi s-au sărutat în public la gala MTV Video Music Awards 1994, în uralele şi ovaţiile publicului. Astăzi, ziariştii, comicii şi alte persoane invitate să comenteze evenimentul pentru diverse documentare şi emisiuni de divertisment din America susţin, răutăcios, că mulţimea a fost şocată şi a început să huiduie. Adevărul se poate vedea în înregistrările postate pe internet.

Earth Song
Cu zece ani înainte ca Al Gore să câştige Premiul Nobel pentru contribuţia sa la popularizarea luptei împotriva încălzirii globale, în iarna lui 1995, Michael Jackson lansa manifestul său ecologist "Earth Song", cântec ajuns numărul 1 în toată lumea. În esenţă, o superbă baladă scrisă de Michael, "Earth Song" vorbeşte despre distrugerile sistematice la care este supusă planeta, despre defrişările necontrolate, despre vânătorile rapace şi inutile ale animalelor, despre poluarea excesivă a unor zone, mai ales din ţările defavorizate şi despre război, cu trimitere directă la cel din fosta Iugoslavie, aflat atunci în plină desfăşurare. Videoclipul este fascinant, înfăţişând adevărate paradisuri naturale de pe Terra, care riscă să dispară din cauza activităţii necontrolate a oamenilor. Bine primită de public, piesa a fost inclusă în turneul HIStory (cu o coregrafie impresionantă, un tanc în mărime naturală apărea pe scenă) şi cântată cu diverse ocazii, mai ales la festivităţi de premiere. Una dintre acestea este şi Brit Awards 1996. Acest spectacol a rămas în istorie pentru mulţi ca show-ul la care Michael Jackson a fost pus la punct pentru că în interpretarea "Earth Song" şi-ar fi arogat rolul de Mesia. Cel care l-a "pedepsit" pe Regele pop a fost Jarvis Cocker, solistul trupei britanice Pulp. Ani în şir am putut citi articole în presă şi vedea comentarii ironice la televizor despre felul cum Cocker a intrat pe scenă şi a oprit reprezentaţia lui Michael, bucurându-se apoi de un sprijin total din partea publicului şi presei. Internetul face dreptate şi, o dată cu apariţia site-urilor care conţin fişiere video, poate fi văzut şi acest moment în care mai degrabă Jarvis Cocker se face de râs decât să întrerupă spectacolul lui Michael. În coregrafia prezentată la Brit Awards, Michael se urcă la un moment dat într-o macara, pentru partea finală a piesei, braţ mecanic care îl poartă deasupra spectatorilor. În tot acest timp, pe scenă, câteva zeci de dansatori, purtând costume sărăcăcioase, ca şi Michael, realizează câteva mişcări de coregrafie. Acesta este momentul în care Jarvis Cocker urcă pe scenă, exact la timp cât să-l vadă pe Michael din spate, urcat pe scenă şi cântând, şi dansatorii executând coregrafia. Cocker apucă să facă vreo două sărituri înainte de a fi evacuat de oamenii de ordine ai MTV, foarte puţini spectatori realizând cu adevărat ce s-a întâmplat. Presa de scandal a scris, ca de obicei, ce a vrut din acest incident, lucruri departe de adevăr.

Blood on the Dance Floor
După succesul fenomenal cu albumul HIStory - 36 de milioane de discuri - în toată lumea (gurile rele spun doar 18, omiţând că este vorba de un dublu album), succes la care nici Michael nu se aştepta, starul pleacă din nou în turneu în toată lumea. La începutul lui 1997, ia prin surprindere pe toată lumea, lansând un album ciudat. Denumit "Blood on the Dance Floor (HIStory in the mix)", materialul conţine cinci piese noi, dintre care două ("Ghosts" şi "Is It Scary") au intro asemănător, şi remixuri ale pieselor de pe albumul "HIStory" lansat cu doi ani înainte. DJ-i de top, care dominau atunci firava piaţă house existentă au contribuit la realizarea remixurilor de pe album. Unul singur dintre ele a fost lansat - este vorba de piesa "History", descurcându-se mai mult decât onorabil în clasamentele pop: top 10. Alături de aceasta, a mai fost lansată piesa "Ghosts", care deţine un alt record: cel mai lung videoclip din toate timpurile, aproximativ 40 de minute. Scenariul este scris de Stephen King, iar filmul este regizat de maestrul filmelor horror, Stan Winston. Michael joacă majoritatea personajelor principale din film, ascuns după machiaje elaborate. Pe perioada filmărilor a ieşit astfel machiat în oraş, alături de soţia sa de atunci Debbie Rowe. Nimeni nu l-a recunoscut. "Ghosts" ajunge şi ea pe locurile fruntaşe ale clasamentelor din întreaga lume, fanii fiind uluiţi de efectele speciale din film şi de felul în care Michael, ajuns la aproape 40 de ani, continua să cânte şi mai ales să danseze. În 1998 îşi sărbătoreşte ziua de naştere pe scenă, în plin turneu HIStory, la Copenhaga. Organizatorii îi pregătesc un tort imens, cu multe etaje, iar întreg stadionul (90.000 de oameni) îi cântă Happy Birthday to You (Mulţi ani trăiască!). Piesa care dă titlul albumului, "Blood on the Dance Floor", a fost înregistrată în Olanda, pe parcursul turneului HIStory. Se observă inflexiuni ale vocii cauzate de efortul de pe scenă. Mulţi critici îl dau ca terminat, considerând că vocea sa s-a stins şi nu mai are nici o şansă de a reveni în top. Cu toate acestea, "Blood on the Dance Floor" se descurcă excelent în topurile europene şi ajunge numărul 1 în majoritatea clasamentelor. Albumul este vândut în 4 milioane de exemplare şi deţine multă vreme statutul de cel mai bine vândut album de remixuri. Obosit poate şi el de atâtea recorduri doborâte, Michael se retrage în America, în intimitatea căsniciei cu Debbie, care îi va dărui doi copii: Prince şi Paris. Debbie îl va părăsi în 1999 pentru că nu mai suporta să fie urmărită de paparazzi, articolele mincinoase şi viaţa extrem de cazonă pe care Michael era forţat să o ducă (ieşiri la cumpărături în miez de noapte, în magazine goale, care erau deschise special pentru el, mers la film în cinematografe goale etc.).

You Rock My World
După patru ani de pauză, timp în care nu a mai scos nici un album, Michael Jackson revenea în forţă în toamna lui 2001 cu un nou material discografic: "Invincible". La pragul dintre 1999 şi 2000 anulase în ultima clipă două spectacole "împotriva" fusului orar, în Sydney şi Honolulu. S-au făcut din nou speculaţii şi pariuri cu privire la capacitatea sa de a mai scoate un hit, mai ales că ultimul deceniu fusese plin de bârfe şi scandaluri, cariera muzicală trecând pe locul 2. Cum era de aşteptat, "You Rock My World" a stârnit interes şi a ajuns rapid pe primele locuri în clasamente. Întregul album, de altfel, avea să se bucure de critici şi recenzii favorabile, fiind considerat o nouă capodoperă. Lansat în octombrie 2001, la mai puţin de o lună de la atentatele teroriste care au lovit America, "Invicible" s-a vândut în două milioane de exemplare până la Crăciun. Reuşită nesperată! Apoi a urmat controversa. Întrucât îi expira contractul cu Sony Music, Michael anunţase casa de discuri că "Invincible" avea să fie ultimul album pentru ei. Poate din răzbunare, Sony a decis să oprească promovarea albumului "Invincible" după nici 3 luni. Practic, albumul a beneficiat de două videoclipuri, dintre care într-unul nici măcar nu apare, nici un single lansat pe disc şi doar câteva promoţii radio. Sony a motivat acţiunile prin aceea că Michael refuzase să facă un turneu american de promovare. În ciuda acestui handicap, "Invicible" se vinde în 10 milioane de exemplare, fiind chiar şi acum unul dintre cele mai bine vândute materiale ale acestui deceniu. Michael a organizat două concerte fabuloase în toamna lui 2001, la New York, unul dintre ele cu doar o zi înainte de atacurile teroriste. La aceste concerte, ambele cu casa închisă, a participat crema muzicii americane, care i-a cântat piesele şi l-a ovaţionat în picioare. Pentru prima dată în aproape două decenii, fraţii Jackson au urcat şi ei pe scenă alături de Michael, cântând piesele începutului de carieră. Aşa cum se întâmplase cu ani în urmă şi la Motown 25, după ce au strâns ovaţiile sălii, fraţii s-au retras în culise pentru a-l vedea pe Michael, rămas singur pe scenă, cum îşi pune din nou pe cap coroana de Rege al Muzicii Pop. La o lună după sângeroasele atentate teroriste, Michael a organizat prima şi ultima sesiune de autografe din cariera sa, la Virgin Megastore din Times Square, acolo unde mii de fani s-au strâns pentru a cumpăra albumul cu semnătura idolului. A fost prima dată după 11 septembrie când newyorkezii s-au adunat în grupuri mari, în stradă.

Break of Dawn
Această piesă mai puţin cunoscută de pe "Invincible" a avut parte de un videoclip realizat din calupuri de clipuri precendente. Acest material a fost difuzat rareori la televiziune, mai ales după imensul scandal ce a urmat documentarului "Living with Michael Jackson", al lui Martin Bashir, şi după procesul de pedofilie în care starul a fost implicat şi, în cele din urmă, achitat. O superbă baladă, "Break of Dawn" este în esenţă o foarte frumoasă piesă de dragoste. Ca în multe alte cazuri, interpretarea lui Michael este cea care face toţi banii. La 43 de ani, după o viaţă petrecută pe scenă, jumătate din ea dominată de scandaluri absurde pline de minciuni ridicole, Michael Jackson a fost capabil în 2001 să interpreteze piesa "Break of Dawn" atingând aceleaşi note pe care cu 30 de ani în urmă le reuşea, cu vocea sa de copil, când cânta piese precum "ABC" sau "I'll Be There". Criticii de specialitate şi-au scos pălăria în faţa acestei interpretări, iar MTV a socotit de bun augur să investească într-un clip care să ilustreze melodia. Mulţi spun că banii nu au fost aruncaţi degeaba. După atentatele teroriste din 11 septembrie, care au zguduit America, mai mulţi artişti de top au organizat concerte caritabile în Statele Unite, menite să strângă bani pentru familiile victimelor. Michael Jackson nu putea face excepţie. Ca atare, a organizat mai multe evenimente cu denumirea "United We Stand". Şi în aceste ocazii a cântat live, demonstrând lumii întregi că se afla în cea mai bună formă, în ciuda lupusului cu care fusese diagnosticat şi care îl măcina încet, dar sigur. În afară de concerte, Michael s-a autodepăşit în acele zile de septembrie reuşind să compună o superbă piesă, "What More Can I Give", pe care a înregistrat-o împreună cu aproape 50 de vedete de primă mână ale showbusiness-ului american. Există şi o variantă în limba spaniolă, denumită "Todo Para Ti", interpretată de solişti latino, în mare vogă în acea perioadă. Surprinzător şi trist, Sony Music a decis să nu lanseze pe piaţă această melodie şi nici nu a permis vreunei alte case de discuri să editeze single-ul menit să strângă bani pentru familiile lovite de tragedie. Ca atare, melodia a fost cântată doar în acele concerte, iar o variantă de videoclip a fost prezentată publicului în câteva rare ocazii. "Invincible" a fost ultimul album de studio al lui Michael Jackson. Până la finalul vieţii va mai lansa doar compilaţii Best of, colecţii însoţite de cântece rare şi alte piese nelansate. Sony, care revenise la sentimente mai bune faţă de Michael după înlocuirea managerului Tommy Motola, anunţa noul album Michael Jackson pentru vara-toamna lui 2009.

One More Chance
Ultimul cântec de pe acest CD greatest hits, One More Chance, este piesa pe care Michael Jackson dorea să o promoveze pe single ca să ajute albumul să se vândă mai bine. Reţeta era clasică: o baladă suavă, amintind de hituri clasice precum One Day in Your Life şi Music and Me (ambele înregistrate în perioada Motown), She's Out of My Life (de pe Off the Wall) sau The Lady in My Life (de pe Thriller). Track-ul este compus şi produs de R. Kelly, autorul altor două hituri majore ale lui Michael (You Are Not Alone, de pe HIStory şi Cry, de pe Invincible). Şi de această dată, interpretarea lui Michael este cea care a fost remarcată de critici, aceştia recunoscând din nou (a câta oară?) incredibilul talent vocal al megastarului. În toamna lui 2003, când Number Ones era pe punctul de a fi lansat, Michael se afla în Las Vegas, pentru filmarea videoclipului la piesa One More Chance. În acel moment însă poliţia californiană a descins la reşedinţa starului, reşedinţa Nerverland, din apropiere de Los Olivos, zona Santa Barbara. Direcţionaţi de Tom Sneddon, procurorul districtual din Santa Barbara, cel care îl anchetase pe Michael în 1993 pentru pedofilie, poliţiştii căutau dovezi care să certifice faptul că megastarul a abuzat sexual de un băiat de 12 ani, Gavin Arvizo. În faţa anchetei şi a unui asediu media, Michael a decis să lase baltă filmarea din Vegas şi să se întoarcă de urgenţă în L.A. pentru a se pune la dispoziţia anchetatorilor. A fost arestat şi interogat, pentru a fi ulterior eliberat pe cauţiune, pus sub acuzare, judecat şi achitat, fiind declarat nevinovat la toate cele 10 capete de acuzare. Cazul în sine a fost ridicol. Procurorul Sneddon a afirmat că starul s-a panicat după difuzarea documentarului Living with Michael Jackson, în care apărea împreună cu Arvizo, şi l-a sechestrat pe acesta, pe mama şi pe fratele copilului, pentru a-i determina să înregistreze un interviu în care să-l laude. În acelaşi timp în care încerca să-i câştige încrederea, însă - acuza procurorul - Michael a abuzat sexual în două rânduri de Arvizo. Toate afirmaţiile au fost demontate una câte una de echipa de avocaţi ai lui Michael, care au arătat că mama lui Arvizo şantajase în trecut şi alte vedete, acuzându-le de comportament nepotrivit asupra sa şi a copiilor săi. Avocaţii au demonstrat că familia Arvizo nu a fost sechestrată, ci a avut libertate totală la Neverland, bucurându-se de banii lui Michael. Verdictul pronunţat în vara lui 2005 a fost "nevinovat".