Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu am fost niciodată un fan al artistului în adevăratul sens al cuvântului. În sensul că nu am colecţionat tricouri, pixuri sau şepci din colecţia sa.
Dar i-am apreciat întotdeauna creaţia artistică. Am şi acum acasă aproape toate albumele sale - de la "Thriller", pe vinil (adus din Bulgaria, la negru, şi cumpărat cu 60 de lei) până la unele dintre albumele de maturitate, pe deja desuetele casete audio. Am reuşit să ajung şi la al doilea concert, pe Stadionul 23 August (ei bine, da, connaisseurii spun că primul a fost creme de la creme şi le dau dreptate).
Şi dacă tot a venit vremea amintirilor, îmi reamintesc o întâmplare care s-a petrecut pe la finele anilor '80. "Albumul duminical" era una dintre puţinele emisiuni digerabile de la tv. Printre rubricile dedicate partidului (sau absolut plictisitoare, în mintea mea de copil) erau şi câteva care meritau atenţie. Aşa că, pentru a afla sumarul, trebuia neapărat să prinzi începutul Albumului când crainica îţi citea sumarul: "În final muzică străină cu Michael Jackson, Lionel Richie, Kenny Rogers, Ray Charles, Diana Ross, Cindy Lauper, Bruce Springsteen, Billy Joel." Am crezut că nu aud bine! În plin regim comunist, muzică străină cu zece vedete internaţionale de calibru părea o adevărată nebunie. Am aşteptat să văd ce se întâmplă, mai ales că mă gândeam că vorbim de mai multe piese. În final, surpriză: TVR a difuzat minunata piesă "We Are the World" (concepută, ca şi campania, la ideea lui Michael).
Michael Jackson a fost suficient de bun ca să treacă de Cortina de Fier. A fost un artist universal într-un sens mai larg decât o să fie vreodată Madonna. În momentul ăsta sunt curios cum se va vorbi despre Michael Jackson peste câţiva ani, poate zece, poate douăzeci... Până atunci... bucuraţi-vă de "Number Ones"!
