x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fericirea lor

1
10 Dec 2007 - 00:00

Poartă mereu la ea fotografia Mihaelei. De două ori pe an ajunge, orice s-ar intămpla, la mormăntul său.

A fost ultima elevă preferată a artistei. In 1989, la 16 ani, Maria Botta s-a prezentat, cu inima bătăndu-i puternic, la concursul Şcolii Populare de Artă. A intrat in sală şi, in faţa juriului, a simţit că leşină de emoţie. Insă Mihaela Runceanu a făcut-o să se simtă in largul ei. "Mi-a vorbit blănd. Spaima iniţială fiind risipită, am inceput să cănt. Singurul loc unde priveam in timpul ăsta erau ochii ei, care-mi dădeau curaj. După examen, o secretară m-a liniştit, asigurăndu-mă că Mihaela m-a plăcut foarte mult şi că sigur mă va accepta. Eu insă n-am indrăznit să sper. Cănd am aflat rezultatul, nu mi-a venit să cred: eram in fruntea listei la clasa ei. A fost realizarea vieţii mele", mărturiseşte căntăreaţa.

PAŞII… Cursurile Mihaelei Runceanu erau aşteptate cu sufletul la gură. "Ne capta atenţia, ne fermeca. Era genul de dascăl care-ţi inspira foarte mult respect şi pe care-l iubeai, două calităţi ce rar se găsesc in acelaşi om. Se bătea ca o leoaică pentru noi, elevii săi. Dorea ca fiecare să-şi găsească drumul propriu, să nu devenim nişte copii palide ale altora. Ne numea mugurii sau iepuraşii ei. Imi amintesc şi acum momentele cănd o aşteptam in clasă şi ii recunoşteam paşii. Sunetul tocurilor ei o să-mi răsune in minte toată viaţa! Intra şi, zămbind, ne saluta: «A venit fericirea!»", spune Maria Botta. "Odată, la un concert de-al ei, abia puteam, eu şi nişte colege, să cărăm florile pe care le primise. I-a dat taximetristului, pentru soţie, un buchet, dar ne-a liniştit, spunăndu-ne că păstrează florile primite de la noi."

NU URCA ACOLO! Căntăreaţa era in al nouălea cer atunci cănd profesoara Mihaela o felicita. "A sesizat că am un timbru vocal asemănător cu cel al Mirabelei Dauer. S-a hotărăt să-mi dea piesa «Fericirea are chipul tău», dovedind de o mare incredere in potenţialul meu, deşi eram «boboacă». Am inceput să pregătim această melodie pentru recitalul clasei. Cred că atunci am stărnit şi invidii", işi aminteşte Maria Botta. Pentru a repeta, adolescenta a avut privilegiul să meargă acasă la cea pe care o idolatriza. A plecat intr-o seară de acolo, iar artista a făcut nişte comentarii asupra pantofilor săi.

"Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la Mihaela Runceanu. In dimineaţa zilei de 1 noiembrie am fost oprită de un coleg să urc in apartamentul său. Totul părea ireal", işi aminteşte interpreta. "Mihaela a devenit o stea deasupra vieţii şi sufletului meu. La mormăntul ei mă reechilibrez, mă liniştesc şi simt că pot să merg mai departe", incheie ea.

Citeşte mai multe despre:   mihaela runceanu 10 decembrie 2007

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de