Cărările timpului

Omul învaţă mereu. Învaţă să zîmbească atunci cînd primeşte o floare, încearcă să aleagă drumul cel mai bun. Învaţă să preţuiască fiecare anotimp, se întreabă de ce plouă, visează la o lume mai bună, încearcă să nu repete greşelile din trecut...

Omul învaţă mereu. Învaţă să zîmbească atunci cînd primeşte o floare, încearcă să aleagă drumul cel mai bun. Învaţă să preţuiască fiecare anotimp, se întreabă de ce plouă, visează la o lume mai bună, încearcă să nu repete greşelile din trecut... Călători pe cărările timpului, indiferent cîţi ani ar trece peste noi, din cînd în cînd, cu toţii ne întoarcem în lumea minunată a copilăriei. O lume din care ne dorim să evadăm la un moment dat. Iar cînd timpul ne alungă nevîrstnicia, o dorim înapoi. N-o mai putem recăpăta, însă o putem retrăi, prin amintiri cu undă de nostalgie. Cum? Prin ochii copiilor noştri. Prin cîntece care ne îndeamnă să privim spre anii de început. Ascultîndu-l pe Mihai Constantinescu reuşim să revedem prin amintiri acea lume minunată a copilăriei, care se regăseşte în sufletele noastre... Şi nu numai. Pentru că, la fel ca şi în viaţă, traversînd copilăria, muzica lui Mihai ne aduce în prim-plan iubirea. Iubirea adolescentină, nedestăinuită. Iubirea împlinită, dragostea neîmplinită, regretul... Şi nu numai atît. Învăţăm să luăm aminte la faptul că necuvîntătoarele ne sînt de cele mai multe ori mai loiale decît oamenii. Ne amintim că timpul este cel care nu se opreşte şi duce cu el cei mai frumoşi ani. Ascultaţi-l pe Mihai Constantinescu şi vă veţi reaminti cum e să trăieşti într-o lume minunată!