Un interviu, un spectacol

În urmă cu doi ani, Mircea Crişan a venit în ţară la invitaţia UNITER, pentru a primi Premiul special pentru teatru de revistă. Tot acum doi ani, Mircea Crişan împlinea 40 de ani de carieră în străinătate, din care cei mai mulţi şi i-a petrecut în Germania. M-am întâlnit cu actorul la sediul UNITER, a doua zi după gală, provocându-l la dialog.

L-am aşteptat în poartă. Venea agale, dinspre Piaţa Amzei, cu o punguţă de mezeluri. Întârziase niţel: "Eram curios cum mai sunt mizilicurile acasă, am luat câte o sută de grame din mai multe feluri. Ştiţi, eu am fost mezelar în tinereţe...".

Apoi s-a scuzat că merge în camera de oaspeţi să se schimbe de tricou, dar în ochi i se citea pofta de a gusta afumăturile. A revenit în salon lăsând în urmă un discret iz de usturoi. Îşi pregătise stomacul pentru un lung interviu. Subiectul: viaţa lui Mircea Crişan, pentru Ediţia de Colecţie pe care intenţionam să i-o dedicăm.

În cinci ore, şi-a feliat existenţa, mărturisindu-mi lucruri personale şi secrete până atunci. Aşa am aflat că, pe lângă Theodor, mai are un băiat, Simon - "din floricele", cum tatăl însuşi ne-a recunoscut. Am vrut un interviu, dar Mircea Crişan mi-a oferit un spectacol, ilustrându-şi răspunsurile cu scenete şi poante. De doi ani ţin acest interviu - genul de "marfă" care "arde" - în sertar.

A venit vremea să iasă în lume. Poate că acum, mai mult decât în anii trecuţi, avem nevoie să râdem. Oare cum ar comenta Crişan criza?!