Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După o scurtă perioadă în 1978, a fost toboşarul formaţiei Semnal M din 1995 pînă în aprilie 2008.
După o scurtă perioadă în 1978, a fost toboşarul formaţiei Semnal M din 1995 pînă în aprilie 2008.
Fane Nagy povesteşte: “Am început cu muzica, în 1967, în
liceu, dar la începuturi am cîntat la chitară bas. La tobe am trecut în 1970, cînd
l-am întîlnit pe Dan Cosma, care lăsese formaţia în care cîntase cu Iuliu Merca
(Index ’66), şi am facut împreună Pelerinii, o trupă nouă. După doi ani, am părăsit
trupa lui Dan şi am plecat la Bucureşti, la Mondial, unde am fost dus de Iuliu
Merca”.
DISPARIŢIE. “De la Mondial am «trecut» la FFN şi am avut un sezon de vară la Mamaia, unde am concertat la Mioriţa şi Castel. Apoi m-am întors la Cluj, unde am avut mai multe proiecte muzicale cu Manoliu Marian (foarte bun chitarist), Costică Cămărăşan şi Teo Peter. Am mai cîntat cu chitaristul Laci Gyori, cu fraţii Tetrade, cu Api Guzu, Tutu Toderiţă, Csapai Eugen, Sorin Romega, Tavi Popovici (care mai tîrziu va fi membru fondator Semnal M). În 1978, după ce Iuliu Merca a făcut Semnal M, m-a chemat să cînt din nou cu el, dar atunci am stat puţin timp în grup. Mai tîrziu am plecat definitiv în Germania cu familia mea şi cu cei patru copii. În 1995 m-am întors în ţară şi am început din nou să cîntăm împreună cu Iuliu Merca şi cu Ştefan Boldijar în Semnal M. Verile le petreceam la mare, mai ales în Venus, la Razelm, la Gelu Gui şi în restul anului aveam spectacole în toată ţara, pe care o colindam în lung şi în lat. Poate a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea, pentru că era minunat să cînţi cu Semnal M în fiecare zi. Era o experienţă de viaţă extraordinară, iar cu Iuliu şi Istvan nu te puteai plictisi, practic nu trecea o oră fără evenimente... Pe lîngă atîtea bucurii (la care s-au adăugat înregistrarea albumelor «Unplugged» – 1995, «Poveşti la gura sobei» – 1996 Roton, «Ieri» – 2004 şi «Azi» – 2004), în 1999 am trăit cea mai tristă experienţă a vieţii mele. Iuliu Merca a murit în braţele mele, într-o salvare, în drum spre spital, la Costineşti. A fost foarte trist şi foarte greu fără Iuliu pe scenă. Dar aveam o datorie dublă: faţă de Iuliu Merca, sufletul şi esenţa formaţiei Semnal M, şi faţă de minunatul public pe care îl aveam şi care iubea muzica formaţiei.”
Iuliu & nea Nicu
“Duceam o viaţă frumoasă, deşi comuniştii încercau să ne tundă, să ne taie «evazaţii»... Dar noi, ce-i drept, eram răsfăţaţi, alţii în locul nostru ar fi încurcat-o. Iuliu, de pildă, avea un talent nebun să-l imite pe Ceauşescu. Cînd plecam în turneu se aşeza lîngă şofer, lua microfonul şi ţinea o «cuvîntare» de ne îngheţa la început sîngele-n vene, apoi nu ne mai opream din rîs”, îşi aminteşte Fane.
Citește pe Antena3.ro
