Don Quijote din Podari

"Faci doi paşi şi-o săritură, hop, La Mancha-n bătătură!" – zice Tudor Gheorghe, dacă-l întrebi de distanţe culturale.

"Faci doi paşi şi-o săritură, hop, La Mancha-n bătătură!" – zice Tudor Gheorghe, dacă-l întrebi de distanţe culturale.

Neastâmpăratul Tudor Gheorghe mai face un pas spre el însuşi şi spre noi, urcând pe scenă în postura de Don Quijote – rol esenţial şi axilogic pentru orice mare artist. El nu consideră însă că ar fi făcut vreo reîntoarcere la ceva sau vreun salt spre altceva. Nu. Pur şi simplu "Omul din La Mancha", celebrul musical al lui Dale Wasserman (imortalizat cinematografic în magistrala interpretare a lui Peter O’Toole), este o continuare firească a misiunii Trubadurului, eventual o încununare a vocaţiei sale de artist.

RECONVERTIRE ŞI RESUSCITARE. "N-am ieşit niciodată din teatru", spune Tudor Gheorghe. "Spectacolele mele muzicale nu au fost abordate de mine ca un cântăreţ, ci ca un actor. Iar actoria este mai mult decât o meserie, este o misiune. Rolul din acest musical acoperă, prin universalitatea lui, tot ce este omenesc în toţi. Este specific şi general în acelaşi timp. Cât despre spaţiul de referinţă al personajului, La Mancha, eu fiind de pe-aici, zic aşa: ce mi-e centrul Olteniei, ce mi-e sudul Castiliei? Faci doi paşi şi-o săritură, hop, La Mancha-n bătătură!"

Personajul Don Quijote îl reprezintă pe Tudor Gheorghe atât existenţial, cât şi profesional. De aceea nu ne vom sfii să-l numim pe artist "Don Quijote din Podari". Toată viaţa s-a bătut, într-un fel sau altul, cu morile de vânt, încercând să reconvertească publicul la poezie prin cântec, pe de o parte, şi să resusciteze ce a mai rămas din muzica românească esenţială pe de altă parte.

EMPLOI PERFECT. Există o mare asemănare între relaţia artistului Tudor Gheorghe cu publicul şi relaţia personajului Cervantes din piesă cu deţinuţii alături de care este închis. Este o relaţie de tip pedagogic. Tudor Gheorghe nu cântă pur şi simplu pe scenă. El face show-uri care sunt cursuri de învăţare a muzicii. Mai exact, de învăţare a ascultării. Adică îi învaţă pe spectatori cum să asculte muzica sa, când să fie atenţi la nuanţe şi când să nu aplaude. Personajul Cervantes, la rândul lui, îi învaţă pe deţinuţi că viaţa nu este doar ceea ce se vede, că aceasta are şi o invizibilă parte de har, de frumuseţe. Şi-i învaţă să vadă această parte. Aşadar, Cervantes îmblânzeşte deţinuţii, aşa cum Tudor Gheorghe îmblânzeşte spectatorii. Fiecare cu mijloacele lui. Iar în "Omul din La Mancha" artistul Tudor Gheorghe şi personajul Cervantes se întâlnesc pe aceeaşi "partitură", în aceeaşi misiune artistică. "Este un emploi perfect – spune tânărul regizor Cezar Ghioca. Mai rar te poţi întâlni în viaţă cu un asemenera context în care actorul şi personajul să se suprapună perfect." În privinţa recuzitei arhetipale, calul, puşca şi nevasta devin, printr-un uşor retuş, iapa Rosinanta, lancea şi Dulcineea. Adelante, neică Tudore!

DISTRIBUŢIA

"Omul din La Mancha", unul dintre cele mai longevive musicaluri de pe Broadway, e o coproducţie între Teatrul Naţional "Marin Sorescu" din Craiova şi Teatrul Liric "Elena Teodorini". Regia aparţine tânărului Cezar Ghioca (33 de ani) care în perioada 2004-2005 a avut o bursă de studii Fulbright Junior, în Statele Unite, în domeniul teatrului muzical. Din distribuţie mai fac parte: Valentin Mihali (Sancho Panza), Monica Ardelianu/ Monica Ciută (Dulcineea), Angel Rababoc, Adrian Andone, Nataşa Raab, cunoscuta soprană Diana Ţugui etc. Conducerea muzicală a producţiei este încredinţată maestrului Marius Hristescu. Echipa de realizatori include şi pe Viorel Penişoară-Stegaru (decorul), Lia Dogaru (costumele) şi Păstorel Ionescu (coregrafia şi mişcarea scenică). Premiera spectacolului va fi la 1 noiembrie la Craiova. Se va juca şi în Bucureşti, la Sala Palatului, pe 6 noiembrie, în cadrul Festivalului Artelor.