Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru mine, funcția antreprenorului nu constă în deplasarea curbelor costurilor sau veniturilor, ci în a observa că acestea s-au deplasat de fapt.
Spusele îi aparțin lui Israel M. Kirzner și apar în „Competition and Entrepreneurship” - cartea sa din 1973.
Important este însă că antreprenorul lui Kirzner se deosebește de cel al lui Schumpeter. El nu perturbă un echilibru, ci înlătură dezechilibrul. Deci, diferența este că în timp ce cel de-al doilea gânditor economic apreciază că deranjează echilibrului existent prin introducerea unui nou produs sau a unei noi tehnici de producție, pentru Kirzner antreprenorul „are o influență echilibrantă”. El subliniază că „trăsătura importantă a antreprenoriatului e nu atât capacitatea de a se rupe de rutină, cât abilitatea de a percepe noi oportunități pe care alții nu le-au observat încă”.
Antreprenorul lui Kirzner este, în esență, un arbitrajist. Israel M. Kirzner combină viziunea misesiană cu cea proprie, ca pe „o teorie a «arbitrajării» profitului”. Antreprenoriatul și competiția sunt văzute ca un proces bazat mai mult pe ideea lui Mises de „acțiune umană” decât pe cea a lui Marshall de economisire. Kirzner vede antreprenorul ca fiind mereu atent la informații și propulsând sistemul înainte prin căutarea discrepanțelor de preț ca oportunități de profit. Acest proces nu depinde de impulsurile tehnologiei, ci mai degrabă fiecare participant pe piață este un potențial antreprenor care poate exploata o situație, ce depinde de lipsa de cunoaștere sau de priceperea imperfectă a participanților pe piață. Activitatea antreprenorială este întotdeauna competitivă; iar activitatea competitivă e mereu antreprenorială. De aici și critica viziunii schumpeteriene despre antreprenoriat.
Opinia lui Kirzner este că antreprenoriatul constituie un aspect inerent al procesului competitiv. Termenul „proces” e important, deoarece Kirzner vede concurența mai degrabă ca pe un proces decât ca pe o stare finală. Kirzner atrage atenția că „pentru teoreticianul prețurilor de echilibru, concurența s-a dovedit a se referi la o stare de fapt în care au intrat deja atât de mulți participanți concurenți, încât nu există loc pentru o intrare suplimentară (sau pentru alte modificări ale condițiilor existente pe piață)”.
Citește pe Antena3.ro
Numai că privind concurența ca pe un proces, se poate obține o nouă perspectivă asupra diferitelor fenomene de piață, pe care economiștii le-au comentat și analizat timp de aproape un secol.
O critică la adresa piețelor libere, făcută timp de mai multe decenii, este că atunci când există deja o firmă, care desfășoară o anumită activitate, intrarea unei alte companii reprezintă o risipă. Dar Kirzner observă „că, până când noul antreprenor concurent nu-și va testa bănuiala cu privire la cel mai mic cost la care poate produce, pur și simplu nu știm ce organizare a activității este «cea mai bună». A descrie procesul competitiv ca fiind risipitor, deoarece corectează greșelile numai după ce acestea apar, pare similar cu atribuirea bolii medicamentului care o vindecă sau chiar cu a acuza procedura de diagnosticare pentru boala pe care o identifică”.
Israel M. Kirzner s-a născut în 1930 la Londra. Din 1947 până în 1948, a urmat cursurile Universității Cape Town din Africa de Sud. Din 1950 până în 1951, le-a frecventat pe cele ale Universității din Londra. A obținut un B.A. la Brooklyn College, un M.B.A. de la Universitatea din New York (NYU) și un doctorat în economie de la NYU în 1957. A fost profesor asistent de economie la NYU din 1957 până în 1961, profesor asociat în intervalul 1961 - 1968 și profesor titular din 1968 până când s-a pensionat, în 2001. În 1976, a fondat un program de studii postuniversitare în economie austriacă la New York University.
Conform profesorului Gabriel Mursa, care prezintă ediția în limba română a cărții „Competiție și antreprenoriat” apărută la Curtea Veche Publishing în Colecția „Biblioteca Băncii Naționale a României”, analizele lui Kirzner diferă de cele ale economiei mainstream, deoarece ele tratează fenomenele de piață sub forma unor procese dinamice. Sub influența lui Ludwig von Mises, el descrie piața liberă drept un conglomerat dinamic de contacte interindividuale, rezultat al acțiunilor umane interesate, puse în practică de indivizi doritori să-și amelioreze propria condiție materială și spirituală.
