Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una dintre calităţile omului Băsescu este şiretenia, caracteristică pe care şi-a pus-o cu răvnă in slujba ascensiunii sale politice. Lămurit destul de repede că media se hrăneşte cu sănge şi scandal, i-a oferit, incă din zorii parvenirii sale postrevoluţionare, material de lucru din belşug. De ce a căzut presa romănească in această capcană? Pentru că Băsescu era altfel, fiindcă - intr-o lume politică uniformă ca o magmă - fostul marinar făcea notă discordantă.
De la jenantul episod din ziua referendumului, cănd şi-a dat intreaga măsură a caracterului şi educaţiei prin mizeriile debitate la adresa Andreei Pană de la Antena 1, şeful statului nu mai intrase in coliziune directă cu media. A fost nevoie de o nouă baie de mulţime, de data aceasta pe Litoral, piesă deja fumată din ciclul "spontaneităţilor" clocite-n laboratoarele Cotrocenilor, pentru ca Traian Băsescu să mărăie din nou către ziariştii care-i popularizează cu inconştienţă orice pas. De data aceasta, registrul grobianismelor prezidenţiale de vară s-a rezumat doar la categorisirea ca "nesimţire incredibilă" a eforturilor profesionale ale unor oameni care, dacă ar fi avut de ales, mai mult ca sigur ar fi preferat să stea la plajă. Ce l-a enervat? Chipurile, faptul că ar fi hărţuit in timpul său liber, noţiune total străină şefilor de state cu adevărat civilizate, dar proclamată drept tabu in fragila noastră democraţie de tip bugetar. Nu despre modul dispreţuitor in care tratează preşedintele mass-media, devenit demult regulă, vreau să scriu. La vărsta asta, e prea tărziu ca preşedintele Romăniei să se mai schimbe. Plus că eventuala strădanie de a se cizela probabil că i-ar dăuna la capitolul popularitate. Omuâ e din topor şi asta place poporului; sau, mă rog, majorităţii celor cu drept de vot, aceea care, periodic, decide cine e jupănul. Traian Băsescu n-are nuanţe, la el totul e alb şi negru, gri-urile nu s-au inventat incă pe pachebotul numit Romănia. Lumea se imparte in buni şi răi. Bunii sunt decişi, prin voinţă proprie şi bilete de favoare, direct de Comandantul Suprem. Răii sunt toţi ceilalţi, iar locul lor ideal este, conform aceleiaşi şcoli de găndire, dacă nu la ocna de sare, măcar intr-o rezervaţie inconjurată cu garduri electrice.Marea, imensa vină pentru ascensiunea unui personaj mediocru pănă-n vărful ierarhiei statale revine, după părerea mea, media. Fără sprijinul inconştient al ziarelor şi, mai ales, al televiziunilor, Traian Băsescu n-ar fi fost azi decăt unul dintre sutele de indivizi care bănănăie năuci, fără vreun scop definit, pe culoarele Parlamentului. Din nefericire pentru acest popor, una dintre calităţile omului Băsescu este şiretenia, caracteristică pe care şi-a pus-o cu răvnă in slujba ascensiunii sale politice. Lămurit destul de repede că media se hrăneşte cu sănge şi scandal, i-a oferit, incă din zorii parvenirii sale postrevoluţionare, material de lucru din belşug. De ce a căzut presa romănească in această capcană? Pentru că Băsescu era altfel, fiindcă - intr-o lume politică uniformă ca o magmă - fostul marinar făcea notă discordantă. Pe cale de consecinţă, popularizarea straniului personaj aducea (şi incă aduce) rating şi tiraj. Tradus in incasări din publicitate, personajul a fost, este şi mi-e teamă că va mai fi un produs bine vandabil.
Imaginea pe care şi-o propagă cel mai feroce animal politic de pe o piaţă imoral de lipsită de alternative, aceea de martir hăituit de nemiloasa presă, este cumpărată pe nemestecate de un electorat fermecat pănă la orgasm de aerul mesianic al Jucătorului. Dar realitatea este cu totul alta şi, căndva, admiratorii necondiţionaţi ai şefului statului se vor lămuri că totul nu e altceva decăt un clişeu mişcat. Traian Băsescu este un politician viu in conştiinţa populară, mai ales ca efect al unei autopopularizări inteligent găndite. Să fie clar, toate aşa-zisele sale "spontaneităţi", băile de mulţime sau apariţiile intempestive in mijlocul evenimentelor cu potenţial ridicat de mediatizare, sunt nişte aranjamente. Ca să-l citez pe clasicul in viaţă Mitică Dragomir, nişte blaturi pe faţă intre echipa de imagine a Cotrocenilor şi media.
Nescrisă, regula acceptată de ambele părţi e că, atunci cănd Băsescu simte nevoia de a umple subit ecranele televizoarelor, ziariştii acreditaţi sunt anunţaţi discret şi conspirativ, de la Cotroceni, asupra programului neoficial al "Obiectivului". Ca din intămplare, cănd ajung in locul indicat, fericiţii beneficiari ai informaţiei top secret dau ochii, "surprinşi de coincidenţă", cu ai lor colegi de suferinţă de la concurenţă. Odată trecute uluiala şi, nu-i aşa, neplăcerea de a fi convocaţi la o "exclusivitate" pe care s-o impartă cu toată lumea, actorii purced la treabă. Jucătorul se dă hărţuit, ziariştii se prefac a se lupta intre ei (şi cu acriturile de la SPP) pentru o frăntură de scandal in plus, intriga se construieşte pe picior, cota de incredere se-nalţă la cer. Totu-i, din păcate, doar o simplă reţetă de budincă. Ingrijorător pentru Traian Băsescu ar trebui să fie insă in perspectiva confruntărilor electorale viitoare faptul că bucătarii din dotare nu ştiu să improvizezeâ¦
