Adevaratul Tariceanu

"Si incetul cu incetul, Calin Popescu Tariceanu si-a dat seama ca adversarul de la Cotroceni e doar o paparuda. Gata sa piarda totul de dragul aplauzelor in ropote venite de la junele gazetarite si al ratingurilor sarite de pe fix. Drept urmare, Calin Popescu Tariceanu a inceput sa-l contrazica fatis. Asemenea stapanului din Dickens, Traian Basescu s-a veselit pe rupte de aceasta ipostaza neobisnuita, de Tariceanu a Moliceanului. A continuat sa-l atace, sa-l ironizeze muscator pe premier. Sa-l denunte opiniei publice. Dupa fiecare astfel de moment, premierul a ramas in picioare"

Profitand de o noua expunere mediatica, Traian Basescu si-a reafirmat regretul pentru numirea lui Calin Popescu Tariceanu ca premier. Liderul PNL i-a raspuns cu o ironie devastatoare. Momentul a surprins pe multi. O stare de spirit care a primit un nou accent ieri, cand inaintea sedintei CSAT, premierul a criticat in chip categoric anumite prevederi din Strategia prezidentiala de securitate.

Ce se intampla cu premierul? Se vor fi intrebat miratii, amintindu-si ca pana acum Calin Popescu Tariceanu a incasat loviturile lui Traian Basescu fara sa cracneasca.

Raspunsul e simplu. Calin Popescu Tariceanu si-a dat arama pe fata!

Exista in romanele lui Dickens un personaj pe care estetica realismului socialist il definea drept personaj tipic in imprejurari tipice. E vorba, de regula, de un ins pitic si ghebos, de meserie contabil la firma unui om bogat si inteligent. In prima parte a prozei, respectivul e intruchiparea slugarniciei umile, paduchioase.

Ii face pe plac stapanului, caruia ii indeplineste sarguincios, cu un zambet sters pe fata, toate hachitele.

Stapanul il dispretuieste profund. Opac la obiceiurile psihologiei umane, isi bate joc de slugoi in fata oaspetilor. Cand unul dintre ei, mai prudent, il avertizeaza c-a citit in ochii soarecelui de socoteli lumina rece, taioasa a criminalului, stapanul pufneste in ras. Cine, asta?

Dupa un timp, de regula cativa ani, stapanul va regreta amarnic aceasta inconstienta. Sluga i-a luat averea si fiica. Boier acum, sta in jilt, picior peste picior, fumeaza si da porunci.

Din multe puncte de vedere, traiectoria de premier a lui Calin Popescu Tariceanu aminteste de cea a personajului lui Dickens. Lider obisnuit in PNL, Calin Popescu Tariceanu iese in prim-plan dupa plecarea lui Theodor Stolojan din candidatura si din PNL.

Dupa victoria lui Traian Basescu la prezidentiale, minilovitura de stat exersata de Traian Basescu il arunca direct in fotoliul de prim-ministru. Noul presedinte nu da doi bani pe acest personaj de turta dulce, marcat de apucaturi de boier scapatat. Luandu-l astfel si stiind ca, fara victoria sa, Calin Popescu Tariceanu ar fi vandut mai departe motorete, Traian Basescu exerseaza pe spatele incovoiat al premierului dibacia de a manui nuielusa.

Luni in sir presedintele si-a batut joc, in public, de cel pe care presa il poreclea deja Moliceanu. Ca si stapanul lui Dickens, nu il privise mai atent. Daca ar fi facut-o, dincolo de zambetele umile, de personalitatea aparent pipernicita, ar fi citit o uriasa, devastatoare ambitie de a fi si el stapan. Dublata, desigur, de o inzestrare pe masura in materie de politica.

Spre finele lui 2005, Dinu Paturica din Calin Popescu Tariceanu a inceput sa miste, ca un fat in burta gravidei. La inceput l-a contrazis pe Traian Basescu indirect, piezis, tremurand de spaima ca se va trezi cu una in moalele capului.

Traian Basescu juca in continuare rolul Stapanului imprudent. Sfidand regulile elementare ale bataliei politice, nu si-a construit nici un scenariu pe etape, bine pus la punct si ascuns sub zambete amabile.

Nu invatase nimic de la Ion Iliescu, maestrul loviturilor de pumnal administrate in spate, in timp ce te tuca pe amandoi obrajii.

Asa se face ca toate loviturile sau, mai precis, asa-zisele lovituri puse la cale de la Cotroceni impotriva lui Calin Popescu Tariceanu, s-au rezumat la simple vorbe.

Bine zise, totusi, simple vorbe.

Si incetul cu incetul, Calin Popescu Tariceanu si-a dat seama ca adversarul de la Cotroceni e doar o paparuda. Gata sa piarda totul de dragul aplauzelor in ropote venite de la junele gazetarite si al ratingurilor sarite de pe fix.

Drept urmare, Calin Popescu Tariceanu a inceput sa-l contrazica fatis. Asemenea stapanului din Dickens, Traian Basescu s-a veselit pe rupte de aceasta ipostaza neobisnuita, de Tariceanu a Moliceanului. A continuat sa-l atace, sa-l ironizeze muscator pe premier.

Sa-l denunte opiniei publice. Dupa fiecare astfel de moment, premierul a ramas in picioare. Descoperise ca, in Romania de azi, presedintele n-are ce sa-i faca. Si nici altii nu-l puteau clinti din fotoliul de la Victoria. Nu doar pentru ca imprejurarile politice sunt de natura a face imposibila caderea Guvernului, dar si pentru ca el, in timp ce Traian Basescu se amuza tratandu-l ca pe un pierde-vara, lucra pentru a-si asigura puterea in partid si in tara.

Si si-a asigurat-o. Calin Popescu Tariceanu e cel mai puternic om din tara.

Si a trecut la contraatac. Lui Traian Basescu nu-i vine sa creada. Iesirile sale din ultimul timp tradeaza uluirea. O uluire neputincioasa. Va veni ziua cand popa-prostu’ de pana mai ieri il va trimite sa-i aduca ciubotele?!