Adio, fashion, bun venit, design!

De o vreme încoace mă intrigă o nouă prezenţă vestimentară feminină în spaţiul public. Nu, nu este ca şi cum aş trăi la Stockholm - unde, potrivit lui Scott Schulman de la "The Sartorialist", există cel mai bine îmbrăcaţi oameni din lume - şi brusc mi-ar fi sărit asta în ochi, ca o unică notă discordantă.

Trăiesc la Bucureşti, unde imaginea străzii este, în general, un vacarm cacofonic, iar noua apariţie nu este decât o variantă de kitsch în plus. Observând mai atent fenomenul, mi-am dat seama că nu este altceva decât un nou derapaj al "modei". Şi mi-a venit imediat în minte o sintagmă: "Fuck fashion, wear design!". Am să-mi fac un tricou imprimat cu sloganul ăsta.

Despre ce vorbim? Vorbim despre nişte persoane de sex feminin, în majoritatea cazurilor supraponderale (nu obeze, ci grăsuţe, durdulii, aşa) şi foarte mândre - în atitudine - de formele accentuate de kilogramele în plus. Mici de statură şi înţepate. Bondoace şi fudule. Cu figuri încremenite în expresii arogante pe sub ochelarii de soare mari şi ostentativi. Bine coafate. Cu o atitudine de o nonşalanţă studiată, fals-neglijentă. Pasul lor calcă foarte greu, important, accentuând într-un soi de lascivitate de tip Coana Chiriţa formele proeminente ale fundului.

Bun, acuma vine partea cu "kitsch-ul vestimentar". Aceste "pământene construcţii de femei" poartă, ABSOLUT TOATE, un nou tip de blue-jeans foarte straniu: nişte pantaloni din denim, deseori înzorzonaţi de multe cusături decorative gratuite, foarte strâmţi pe picior până deasupra genunchiului. De la graniţa asta în sus, începe "savoarea": pantalonii se lărgesc progresiv pentru a crea material în plus unui tur care atârnă precum o pungă plină cu un "pampers" de adult.

Ca perversiunea vestimentară să fie completă, talia acestor "budigăi" este joasă, ca şi cum din cauza turului generos şi lăsat n-ar mai fi rămas material pentru o talie mai înaltă. În plus, denimul este tocit, decolorat, striat, pătat. La prima vedere, zici că "demoazela" a luat pantalonii de lucru ai unui zugrav.

Bun, acum să ne imaginăm o pereche de astfel de nădragi pe o constituţie anatomică uşor supraponderală, mică de înălţime, îndesată, cu picioare scurte - şi deseori în "X". Ei, bine, EXISTĂ! SE POATE! TRĂIESC! ŞI UMBLĂ PE STRĂZI! Majoritatea poartă pantofi casual sau sport - balerini, mocasini etc., dar deseori vezi şi pantofi sau cizme cu toc, mai ales atunci când aceşti nădragi sunt "de firmă" şi, deci, mai scumpi. Adică mai "eleganţi".

Le vezi cum li se freacă pulpele groase cu materialul adunat între ele. Din cauza asta, partea de sus a cracilor "trage" în interior şi se răsuceşte. Nici nu vreau să-mi imaginez cum este acolo când afară este foarte cald. Fundul pare mai mare şi mai lăsat. Imaginea de "şleampăt" se confruntă violent cu atitudinea de "damă bine, la modă". Damă "cool", care atunci când o vezi aşezată la vreo terasă, îi iese jumătate din fund afară şi de obicei - îmi pare rău s-o spun - "cărniţa sexy" care se vede este iritată, are coşuri şi/sau fire de păr sau celulită.

Şi ajungem la miezul problemei. Avem de-a face, evident, cu eterna capcană a modei. Asta e: când nu ştim sau nu putem înţelege ce este acela DESIGN, credem că a urma automat moda ne asigură automat eleganţa. În acest caz, design înseamnă a lua din trendurile la modă numai CEEA CE NI SE POTRIVEŞTE. Cu felul nostru de a fi, cu trupul nostru, cu stilul nostru de viaţă, cu personalitatea noastră.
De aceea zic: "FUCK fashion, WEAR DESIGN!".