Adrian Năstase: Băieţii buni

Deşi a fost, teoretic, unul dintre principalii promotori ai votului uninominal, Traian Băsescu pledează acum pentru o listă. A lui. Nu mai contează capacitatea cuiva de a reprezenta cum se cuvine o comunitate. Contează doar "băieţii buni", care  sunt alături de preşedinte, şi "băieţii răi", care stau de-a curmezişul intenţiilor lui.

În week-end-ul trecut, Traian Băsescu a dat lovitura de începere a campaniei electorale. Departe de ţară, dar nu şi de obiceiurile politice cu care ne-a obişnuit de atâta vreme. De fapt, lucrurile sunt, ca de obicei când vine vorba despre Băsescu, neclare. Într-un prim moment, preşedintele s-a declarat iritat de ideea că manifestările din Spania ar fi fost politizate în favoarea PD-L şi a pus asemenea afirmaţii pe seama "unui trust de presă" duşmănos. O zi mai târziu, acelaşi preşedinte recunoştea senin că au fost politizări ale manifestării. Ce să se fi întâmplat între timp?

Probabil că am asistat la o nouă umilire a preşedintelui de onoare al PD-L. Vă mai amintiţi? Acum o lună, Traian Băsescu se declară umilit de decizia PD-L de a cola­bora cu PRM-ul. Acordul din Senat ar fi fost făcut nu numai fără ştirea sa, dar şi împotriva voinţei lui. Să fi trimis, şi de data asta, partidul domnului Boc europarlamentari, steaguri, fulare şi înregistrări cu imnul său în Spania, fără ca şeful statului să ştie? Cu intenţia de a-l pune din nou într-o situaţie penibilă? Sigur, Traian Băsescu părea foarte în largul lui în acea mare portocalie, nu a schiţat nici un gest de protest, nu a chemat nici o clipă la echidistanţa speci­fică rangului său. Dar poate că preşedintele căzuse într-o reverie, poate s-a crezut, pentru câteva ore, întors în timp, în 2004, când făcea campanie mână în mână cu Călin Popescu-Tăriceanu şi cu Mona Muscă, în vreme ce Stolojan stătea în pat şi îşi vedea de sănătate. Greu de ştiut.

Dincolo de toate astea, discursul prezidenţial pentru românii care nu locuiesc în România a fost unul plin de electoralitate. A fost ca şi cum preşedintele însuşi îşi punea mandatul în joc. Traian Băsescu i-a auzit pe cei de acolo cum se plâng de serviciile consulare şi a promis că acei diplomaţi incompetenţi vor fi schimbaţi cu toţii după alegeri. Nu acum. Doar atunci şi doar dacă românii votează cum trebuie, în aşa fel încât domnul Băsescu să aibă autoritatea necesară pentru a face ordine în sistem. Dacă îi votăm pe oamenii lui.

La întâlnirea din Spania, modelul obişnuit. Şeful statului român critică în străinătate guvernul şi pe demnitarii propriei ţări. Pentru a culege câteva voturi pentru PD-L, el afectează imaginea externă a României.

În plină criză economică mondială, în faţa unor evoluţii financiare imprevi­zibile, Traian Băsescu s-a arătat însă generos cu un buget care nu depinde de el. Pentru românii din afară cheltuim prea puţin! E o ruşine! Era din nou clar subtextul. Dacă la putere vine cine trebuie, bugetul alocat acestor comunităţi se va mări.

Sigur, asta e o temă care merită o discuţie atentă, pe măsura mărimii la care au ajuns aceste comunităţi româ­neşti din afara graniţelor. Dar ar fi fost de aşteptat de la şeful statului, într-un moment economic dificil, să se pronunţe mai degrabă pentru responsabilitate şi austeritate. Să dea un exemplu atunci când există riscul ca banul public să devină mai degrabă cheltuială electorală decât bază a unei dezvoltări naţionale responsabile şi de durată. Din păcate, în Spania, preşedintele s-a comportat ca un candidat dispus să apese pe toate butoanele pentru a obţine numărul necesar de voturi.
Vă mai amintiţi de editorialul săptămânii trecute în care analizam succint teoria şi practica băii de mulţime? Asta a făcut preşedintele în Spania. Un scăldat electoral în havuzuri cu influenţe maure, dar cu accent neaoş românesc.

A fost numai începutul. În săptămânile care vin, şeful statului îşi va plimba imparţialitatea pe toate ecranele, în oraşe şi sate, în comunicate şi drepturi la replică prin care va sprijini direct şi deplin poziţiile PD-L şi va încerca să şubrezească poziţiile adversarilor. Ne aflăm în faţa unui meci în care arbitrul e al doisprezecelea jucător al uneia din echipe.

Deşi a fost, teoretic, unul din principalii promotori ai votului uninominal, Traian Băsescu pledează acum pentru o listă. A lui. Nu mai contează capacitatea cuiva de a reprezenta cum se cuvine o comunitate. Contează doar "băieţii buni", care  sunt alături de preşedinte, şi "băieţii răi", care stau de-a curmezişul intenţiilor lui. Dacă o asemenea idee se impune, un posibil pas înainte în ceea ce priveşte responsabilizarea clasei politice va deveni, încă o dată, un patinoar naţional în care vom alerga, în cerc, unii după alţii, aşteptând, din nou, inutil, autostrăzi care refuză să se nască.

P.S. Se pare că în locul axei Bucureşti – Londra – Washington – despre care vorbea Băsescu – pare să se nască o altă axă: Washington – Londra – Bucureşti, cel puţin din punct de vedere financiar!